colindă colindătorii
pe la porţi cu ivăre trase
fantome par casele părăsite
cu hornuri nefumegânde
şi fără acoperişuri
aici nimeni nu e candela să aprindă
nimeni icoanei ce-atârnă în cui
rugi să-i mai facă
zac mute cărţile roase de şoareci
doar vântul când bate filele-ntoarce
spulberă praful
atâta viaţă pe aici a trecut
şi cât de pustiu e acum
ferestre batante se-aud de departe
cam scârţâie noaptea până târziu
trec trişti colindătorii
pe la porţi cu ivăre trase…
-->
Răspunsuri
... şi totuşi nu cred că pot fi trişti colindătorii...