Colindul Sfântului Andrei (Dobrogea)
„Colo, pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfânta mănăstire,
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire;
Şi piteşte-n tei
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce
Scară care duce,
Din cruce de schit,
Scări de coborât...
De la schit în sus
Crucea lui Iisus,
De la cruce în tei
Casa lui Andrei...
La schitul din tei
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea
Şi descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal.
Sfinţii că-i găsea,
Cu ei că-mi vorbea,
Dar nu se-n china,
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta
Şi îngenunchea,
Şi nu se-nchina...
Pe murg călărea
Şi cale-şi lua,
La cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Uita c-a ieşit
Cu papucii lui
Talpa raiului,
Şi potcapu lui
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iar Sînt Andrei,
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu,
La Bun Dumnezeu...”
-->
Răspunsuri