Maraton Panorama Literară 2024, martie
09. experiment (poezie)
Variantă/continuare la ... ultimul cojoc al babei dochia – fost-ai babă dochia cât ai fost postat de Ioan Muntean pe Martie 9, 2024 la 11:00 în poezie
baba dochia hip-hop
Ultimul cojoc al Babei Dochia,
Ai fost, Babă Dochia, cât ai fost, real talk, yeah.
În hoodul vechi, pe beat-uri și graffiti,
Cojoacele-i, fresh, strălucesc în orașul meu, fam.
Pe asphaltul cald, Baba Dochia flow-ează,
Ca o regină a block-ului, într-un oraș de steel.
Cojocul ei, ca un tag pe zidurile orașului,
Ai fost, Babă Dochia, cât ai fost, în inimile noastre real, trill.
Printre streets și culori vibrante, ea se mișcă,
Ultima melodie a unui veac urban, în rhythm-ul orașului.
Cojoacele-i, o poveste din hood-ul beton,
Ai fost, Babă Dochia, cât ai fost, în hoodul meu, legacy-ul tău rămâne.
Cu vibe de timp în bucle tangled,
Baba Dochia, e o zână a streets, în argou strălucește.
Ultimul cojoc, un trofeu al betonului,
Ai fost, Babă Dochia, cât ai fost, în hoodul meu, în colțurile noastre te respectăm.
Pe beat-uri și în ritm de graffiti,
Ultimul cojoc, un simbol într-un block vibrant.
Ai fost, Babă Dochia, cât ai fost, prin hoodul meu,
În limbajul de argou urban, povestea ta trăiește în vibe, real și loud.
st, Babă Dochia, cât ai fost, în hoodul meu, în colțurile noastre te respectăm.
Pe beat-uri și în ritm de graffiti,
Ultimul cojoc, un simbol într-un block vibrant.
Ai fost, Babă Dochia, cât ai fost, prin hoodul meu,
În limbajul de argou urban, povestea ta trăiește în vibe, real și loud.
©Ioan Muntean, 2024
(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)
sau
(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
Moşii lui Sântoader hip-hop
Yo, verific micu'fonu', gata să dau drumul la vrajă,
E poveste din Brașov, veche, cu o tentă de groază,
Legendele șoptesc despre niște moși cu puteri,
Ce apar după Babe, cu flăcări și cu mistere.
Yo, vine primăvara, bate vântul blând,
E vremea cu Moșii, un obicei de demult pe pământ,
În Brașovul meu frumos, tradiția e vie,
Pe Dealul Strachinei, urcăm cu bucurie.
Moșii lui Sântoader, umbre ce ies din ceață,
Se zice că-s spirite bune, aduc norocire în piață,
Paznicii comorilor ascunse sub pământul rece,
Dacă-i întâlnești la miezul nopții, n-o să-ți pară rău, frate, crede-mă.
Lumina cade brusc, stradă pustie, doar ecouri,
Umbre pâlpâitoare, umbre se mișcă printre blocuri,
Lupii urla-n depărtare, un semn prevestitor,
Aerul e dens, de parcă simți ceva bun crescând din interior.
Bunica îmi povestea, cu voce tremurândă
Cum umbrele te pierd pe căi, dacă umbli noaptea târziu, alergândă,
Siluete negre, cu ochi ca jarul, te hipnotizează,
Lasă-n urmă doar un gol, o liniște care se dezgheață.
Cine sunt ei? De unde vin? Nimeni nu știe sigur.
Doar legendele șoptesc prin Brașovul vechi desigur.
continuare şi alte variante pe experiment HORS CONCOURS