~ ciclul Calendar ~

singurătate în zori (cybersonet XLII)

sub geana zorilor privirea-ngheață 

un murmur tandru crește în tăcere 

pe cerul palid stelele-n durere 

tresar pierzând a

~ ciclul Calendar ~

dinspre ziuă (cybersonet XLI)

dinspre ziuă pielea-i un atlas vechi

unde râuri de vise se-ntind în noapte

ochii două stele-n cerul încă rece

își deschid pleoapel

~ ciclul Calendar ~

dinspre ziuă (cybersonet XL)

dinspre ziua ce-și întinde brațul blând

și-nmoaie întunericul visător

se-nalță din adâncuri un dor arzând

un fior ce-n tremur își g

~ ciclul Calendar ~

dinspre ziuă (cybersonet XXXIX)

dinspre ziuă umbrele se scurg pe jos 

rămân suspine-n colțuri de oglindă 

un nor se-așază ca o veche tindă 

în zarea nouă ca un

~ ciclul Calendar ~

mijitul zorilor (cybersonet XXXVIII)

în clipa când lumina se strecoară 

tăcerea se topește-n oglindă 

și cerul se-nvăluie-ntr-o aură blândă 

căci zorii aduc dor

~ ciclul Calendar ~

mijitul zorilor (cybersonet XXXVII)

se înmoaie întunericul cu pași de șoaptă 

mijitul zorilor pe cer deschide căi 

în ochii tăi lumina zilei prinde viață 

privi

~ ciclul Calendar ~

mijitul zorilor (cybersonet XXXVI)

încet zori palizi se desfac ușor

deasupra frunții tale-nvăluite

lumina nouă străluce-n licări mărunte

și-n raze calde ca un f

~ ciclul Calendar ~

mijitul zorilor (cybersonet XXXV)

se-ngeană zori sub pași ușori 

deasupra frunții tale-nvăluite 

lumina nouă străluce-n licări mărunte 

și-n raze calde ca un fr

~ ciclul Calendar ~

se înmoaie întunericul (cybersonet xxxiv)

se înmoaie întunericul se lasă

și-ncet ca un val se retrage

dinspre răsărit zorile se ţeasă

iar cerul în culori se atr

se înmoaie întunericul (cybersonet xxxiii)

se înmoaie întunericul pe cer se-arată

într-un dans de lumină zorii se desfac

noaptea fuge treptat tăcută spălată

de

~ ciclul Calendar ~

se înmoaie întunericul (cybersonet xxxii)

se înmoaie întunericul încet

și-n zare zorii își arată chipul

un val de lumină discret

se-ntinde peste câmp pe-un deal

~ ciclul Calendar ~

se înmoaie întunericul (cybersonet xxxi)

se înmoaie-ntunericul sub geană

un vis se zbate-n zori cu pași domoli

cu stropi de rouă-aleargă-ncet spre poli

o zi năs

Ritmul zilei în tradiția populară românească: O călătorie prin timpul sacru al unei zile

Viața țăranului român de odinioară era ghidată de o ordine a timpului, o poveste tăcută

în noiembrie e prea târziu (cybersonet xxx)

~ umanism ~

în noiembrie e târziu să mai sperăm 

frunzele cad sub pași iar noi le cărăm 

privim apusul trist cum se-așterne greu 

ca o c

iubește în noiembrie (cybersonet xxix)

~ modernism ~

iubește-n noiembrie când frunza se frânge 

când vântul își plimbă misterul pe-alei 

sub cerul de fum în nopțile lungi 

suntem d

secunda de amor (cybersonet xxviii)

~ modernism ~

ne-am întâlnit târziu la ceas domol 

când vine toamna peste vise-aprinse 

și-n riduri adâncite s-a oprit domol 

clipa aceasta cu a

karma iubirii (cybersonet xxvii)

~ avangardism ~

în cercuri largi ne învârtim mereu

ca două stele trase-n gravitație

uitând unde-ncepe sau se-oprește eu

încâlciți într-o veche cons

~ avangardism ~

sub cerul rupt în stropi ce curg pieziș 

dansăm pe margini șoptind cuvinte-n treacăt 

umbrele noastre contururi

ziua în care nu mai avem timp de noi (cybersonet xxv)

~ generaţia 2000 ~

azi timpul ne lasă pe marginea lui 

în graba de-a fi și-a nu mai căuta 

uităm de ceasul ce ne veghea tăcere

furtuna gurii tale (cybersonet xxv)

~ generaţia 2000 ~

pe buze-ți clocotind s-au strâns furtuni 

lumini și umbre-n valuri se dezleagă 

în vântul vorbelor ce parcă-ți leagă 

un cer