Maraton Panorama Literară 2024, martie
07. experiment (poezie)
Variantă/continuare la ... baba dochia ultimul vals postat de Ioan Muntean pe Martie 7, 2024 la 21:37 în poezie
Fost-ai lele Babă Dochia
Fost-ai babă, cât ai fost,
Frunză verde, mărgăritar,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca o frunză veștejită.
Fost-ai babă, cât ai fost,
Floare dulce, crin frumos,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca un spin uscat, spinos.
Fost-ai babă, cât ai fost,
Mândră, zveltă, ca un stâlp,
Acum ești, dochie, bătrână,
Gârbovită, ca un cârp.
Fost-ai babă, cât ai fost,
Draga feciorilor mult,
Acum ești, Dochie, bătrână,
De nimeni băgată-n seamă.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Veselă și zâmbitoare,
Acum ești, Doxchie, bătrână,
Plină de necaz și amar.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Ca o pasăre ușoară,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca o stâncă grea și amară.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Ca o stea pe cer senin,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca o lumânare stinsă.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Ca un izvor curgător,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca un râu secat și murdar.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Ca o floare înflorită,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca o floare ofilită.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Ca o zi de primăvară,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca o zi de toamnă târzie.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Ca o lună plină,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Ca o lună secerată.
Fost-ai Babă, cât ai fost,
Ca un soare luminos,
Acum ești, Dochie, bătrână,
Cu cojoace fără frână.
©Ioan Muntean, 2024
(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)
sau
(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
Baba Dochia – ultimul dans
Cu cojoace grele, Dochia pornește-n marș,
Pe cărări de gheață, prin munți, în avânt.
12 zile de martie, schimbă haine la pas,
Vremea-i șireată, dar ea merge într-un dans.
Femeia bătrână, cu pletele albe,
Înfruntă zăpezile, vântul ce-o șochează.
Cu cojoacele grele, în spate le cară,
Dar primăvara se-arată când hainele schimbă.
Un cojoc după altul, cade la pământ,
Iarna se retrage, iar ea dansează în vânt.
Soarele râde, cerul e senin,
Dochia zâmbește, în dansul ei divin.
Ultimul cojoc, aruncat cu elan,
Primăvara s-a născut, în ritm de rap atât de bătăios.
Florile înfloresc, culoare în jur se revarsă,
Baba Dochia dispare, iar legenda rămâne-n versuri, o comoară.
continuare şi alte variante pe experiment HORS CONCOURS