Medic antic grec, reformator al medicinei antice. A primit o educţie medicală sub îndrumarea tatălui său, Heraclide. Mama sa, Thenareta era moaşă. Se consideră că Hippocrate făcea parte dintr-o familie de medici, veche de şaptesprezece generaţii. A dus o viaţă de medic itinerant şi a călătorit în Grecia, Asia mică, Libia, a fost pe ţărmurile Mării Negre, în ţinuturile sciţilor, ceea ce i-a permis să se familiarizeze cu medicina popoarelor din sud-vestul Asiei şi din Egipt. Cel mai adesea, lui Hippocrate i se atribuie următoarele scrieri: Despre aer, apă şi locuri, Prognistic, prognoză şi aforisme, Regimul în bolile acute, cărţile prima şi a treia din Epidemiile, Îndreptarea fracturilor, Fracturile, Rănile capului. Meritul lui Hippocrate a fost eliberarea medicinei de influenţele sacerdotale şi de superstiţii şi definirea evoluţiei ei ulterioare. El spunea că medicul trebuie să vindece nu boala, ci pe bolnav, ţinând cont de specificul individual al organismului şi al mediului înconjurător. El pornea de la ideea influenţei definitorii a factorilor ce ţin de mediul exterior ( clima, starea apei, solul, felul de viaţă al oamenilor, legile ţării etc.) asupra formării atributelor trupeşti ( constituţia) şi sufleteşti ( temperamentul) ale omului. Hippocrat a fost iniţiatorul geografiei medicale. Deosebea, în funcţie de constituţia individuală a organismului, patru tipuri fundamentale de oameni ( sangvinii, colericii, flegmaticii şi melancolicii ). A studiat probleme de etiologie, negând originea supranaturală a bolilor. A stabilit etapele elementare de evoluţie a bolii, a studiat metode de diagnosticare. A propus patru tipuri de tratament a fi de folos şi a nu vătăma, tratarea opusului prin opus, ajutarea naturii şi menajarea bolnavului prin atenţie sporită. Hippocrat şi -a făcut şi o faimă de chirurg celebru: a studiat felurile de aplicare a bandajelor, tratarea fracturilor şi a lucsaţiilor, rănilor, fistulelor, hemoroizilor.Lui i se atribuie textul aşa-numitului jurământ medical ( Jurământul lui Hippocrate ), reprezentând normele morale ale comportamentului medical ( deşi o variantă iniţială a jurământului există deja în Egipt ). Hippocrate este supranumit ” părintele medicinei”.
* Oboseala fără motiv anunţă o boală.
* Delirul care apare împreună cu râsul e mai puţin periculos decât delirul însoţit de seriozitate
* Doctorul tratează boala, dar natura o vindecă.
* Nu face rău ( bolnavului )
* Sunt oameni care îşi manifestă arta prin ponegrirea artelor.
Lenuş Lungu
-->
Răspunsuri
Ars longa, vita brevis Expresia - ars longa, vita brevis face parte din traducerea latină a unui aforism apartinând lui Hippocrate, părintele medicinei. Cuvintele se referă la arta practicării medicinei, arta dobândită în timp. Cuvântul arta este interpretat ca o tehnică, un meşteşug şi se referă la activitatea medicală, importanţa acestei activităţi şi responsabilitatea doctorului faţă de pacient, dificultatea deciziilor pe care trebuie să le ia personalul medical atunci când tratează un bolnav. Traducerea română este: viata este scurta, arta rezista in timp. Textul latin complet este:
Ars longa,
Vita brevis,
Occasio praeceps,
Experimentum periculosum,
Ludicium difficile.
Viaţa este scurtă
Arta rezistă în timp
Oportunităţile sunt trecătoare
Experimentele periculoase
Hotărârile dificile.
De multe ori exprimarea este scoasă din context, referindu-se la disponibilitatea pe care ar trebui să o avem în a experimenta lucruri noi, atunci când se iveşte oportunitatea. Unele ocazii apar o singură dată în viaţă, de aceea este bine să trăim totul intens şi să profităm de fiecare ocazie pe care viaţa ne-o oferă
Jurământul lui Hippocrate
Jurământul lui Hippocrate este un jurământ atribuit lui Hippocrate, medic din Grecia antică, care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale. Multe din principiile acestui jurământ sunt și astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relațiilor intime cu pacienții. Altele sunt subiecte controversate, cum ar fi interzicerea avortului sau a eutanasiei.
În multe universități, absolvenții facultăților de medicină rostesc la sfârșitul ceremoniei de încheiere a ciclului universitar jurământul lui Hippocrate:
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:
Multumesc frumos dl Muntean!
Foarte interesant dl Muntean.
Multumesc frumos!