Poet roman. S-a născut dintr-o familie care aparținea păturii bogate a cavaleriei și a primit educația retorică obișnuită în aceea vreme. A fost educat în epoca imperiului lui Augustus când, odată cu terminarea războaielor civile și instaurarea primatului Italiei asupra provinciilor, a crescut extrem de mult bunăstarea latifundiarilor și a negustorilor italici. A fost poetul vieții de curte a Romei din epoca lui Augustus, a ilustrat în creația sa idealurile păturii negustorești, care, în acea vreme, atinsese un nivel foarte ridicat de bunăstare economică. Lui Ovidiu îi este străină problematica socială și filozofică specifică generației literare anterioare, care a trăit în perioada prăbușirii republicii ( Vergiliu, Horațiu). În creația lui, pe primul loc se află temele erotice, cu accentul nu pe profunzimea sau spontaneitatea trăirii, ci pe jocul ingenios și de efect cu motivele literare tradiționale. Operele poetului se remarcă prin sprinteneala și elasticitatea versului, pe care le stăpânea la perfecție. Cultivând o poezie individualistă, Ovidiu, în poemele sale timpurii Arta iubirii și Remediile iubirii, oferă sfaturi în domeniul relațiilor de dragoste și introduce scene din viața romanilor. Trecerea la marile creații în spiritul poeziei * științifice* elenistice este marcată de compunerea poemului Metamorfoze, care este gândit ca o epopee și conține aproximativ două sute cincizeci de legende mitologice și folclorice despre transformarea oamenilor în animale,în plante, în constelații sau chiar în pietre. În ultima parte a vieții, Ovidiu scrie Elegii triste și Scrisori de la Pontus Euxinus. La finalul anului 8 d.Hr., Ovidiu a fost exilat de către împăratul Augustus în orașul Tomis ( astăzi portul Constanța) , unde a și murit.
* Săracul este peste tot doborât la pământ.
* Fără discordie, iubirea nu durează multă vreme.
* Dragi îți sunt artele; sub vălul lor bogat sufletele se umplu de smerenie, iar vrajba haină e alungată.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc frumos Bernad Floare. Cu drag!
Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76):
„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent.”
În traducerea liberă a lui Theodor Naum:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”
Mulțumesc frumos Mimi pentru semnul de lectură!
* Timpul vindecă dorul din dragoste.
* Totul se preschimbă, nimic nu dispare.
* Timpul poate îndulci orice, nu și amarul meu.
* Invidia se chinuie singură.
Ovidiu