Terențius ( Publius Terentius Afer)
(195-159)
Dramaturg antic roman.
Originar din Cartagina. Folosind subiecte și măștile noii comedii atice, a scris șase piese între anii 166 și 160 î. Hr. : prelucrări ale pieselor lui Menandru - Fata din Andros, Cel ce se pedepsește singur, Eunucul, Frații, și ale lui Apollodor Atenianul - Soacra și Formio, în care a renunțat la amestecul trăsăturilor grecești și romane, ca și la comicul vulgar și la bufonadele în stilul lui Plaut. În pofida influențelor, acțiunea în comediile lui Terențius evoluează în mod consecvent, iar personajele, precis conturate psihologic, contrastează cu schema tradițională. Prologul este extras din linia narativă și este folosit pentru discursuri publicistice și polemici cu rivali literari.
A exercitat o influență uriașă asupra togatei, comedia antică romană ( mijlocul sec. al ||-lea î. Hr.). Influența lui Terențius se observă la Molliere.
* Înțeleptul trebuie să încerce totul, înainte de a recurge la arme.
* Răsplătește-i pe cei egali în mod egal.
* Întreaga mea speranță e în mine însumi.
* Dreptul suprem este adesea răul suprem.
* Regula importantă a vieții: nimic peste măsură.
© Lenuș Lungu
-->
Răspunsuri