Sursa: Periegheze: Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu –
Traian Demetrescu – Frunze de toamnă şi alte poezii...
Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. – Traian Demetrescu
Frunze de toamnă
Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Şi picând ca o ninsoare
Fac pământului cunună.
Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Şi privindu-le le-asamăn
Cu iluziile mele…
Gând de toamnă
Din tot ce e mai trist în toamnă,
Pe când natura-i mai pustie,
Trezind în sufletele noastre
O notă de melancolie,
Gândesc la florile acelea,
Cununi de-aducere-aminte,
Cari-au trăit în cimitire
Şi mor uitate pe morminte…
Simfonie de toamnă
Lui Const. Misirliu
I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
II
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
III
Ninge! ninge!... Alb e satul
Ninge!...
Ca un cântec de iubire
Soarele în nori se stinge...
Ninge! ninge!... Alb e satul
Ninge!...
IV
Câinele sub șoprul putred
Urlă...
Rar o cucuvaie țipă
Într-o dărâmată turlă...
Câinele sub șoprul putred
Urlă...
V
În odaie e o pace
Sumbră...
Greierii – artiști tomnatici -
Au tăcut, pitiți în umbră...
În odaie e o pace
Sumbră...
VI
Dogoresc cărbunii-n sobă
Roșii...
Când și când de prin cotețe
Aud cum zvonesc cocoșii...
Dogoresc cărbunii-n sobă
Roșii...
VII
Iar urâtul, - vechi tovarăș, -
Vine...
Și în liniște s-așează
Pe-ale inimii ruine...
Iar urâtul, - vechi tovarăș, -
Vine...
VIII
În pustiul meu de gânduri
Caut...
Pe la ușă vântul cântă,
Ca un solo spart de flaut...
În pustiul meu de gânduri
Caut...
IX
Răzvrătit mereu de grele
Patimi...
Îmi simt tinerețea dusă,
Îmi simt ochii plini de lacrimi,
Răzvrătit mereu de grele
Patimi...
X
Prins de zid, în taină bate
Ceasul...
Și-mi măsoară insomnia
Și durerea cu compasul...
Prins de zid, în taină bate
Ceasul...
XI
Și-ațipind pe mâini cu fruntea,
Dulce...
Despre ziuă vine somnul
Peste gene-mi să se culce...
Ațipind pe mâini cu fruntea,
Dulce...
XII
Necurmat afară ninge,
Ninge!...
Vai de vetrele în care
Focul nu mai e, se stinge...
Necurmat afară ninge,
Ninge!...
Trec orele
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-oprește omul
Ca-n fața unui ne-nțeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
Și clară o lumină numai
Îi stă-n adâncul cugetării:
Că trece, - și rămân în urmă-i
Nemărginirile uitării...
-->
Răspunsuri