Începând cu data de 7 aprilie 2025, Banca Națională a României va lansa în circuitul numismatic mondila o monedă din argint cu tema 175 de ani de la nașterea lui Ioan Andreescu. Aversul monedei prezintă o compoziție grafică sub forma unei palete de pictură, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, anul de emisiune „2025” și stema României, iar reversul monedei redă autoportretul și numele pictorului Ioan Andreescu și anii între care a trăit „1850-1882”. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:
- data emiterii – 7 aprilie 2025
- emitent – Monetăria Statului la comanda BNR (Banca Națională a României)
- tema - 175 de ani de la nașterea lui Ioan Andreescu
- valoarea – 10 lei
- metal (compoziție) – argint
- titlu – 99,9%
- forma – rotundă
- diametrul – 37 milimetri
- greutate – 31,103 grame
- cant – zimțat
- calitate – proof
- tiraj – 5000 piese
- preț unitar de achiziție, fără TVA, de la magazinele BNR din București, Cluj, Constanța, Craiova, Iași și Timișoara.
Ioan Andreescu a fost un pictor și pedagog român, ales post-mortem ca membru plin al Academiei Române în anul 1948. El s-a născut la data de 15/27 februarie 1850 în București, într-o familie de condiție bună din părinții: Andrei Dobrescu și Anasatasia Pencovici, decedân în data de 22 octombrie / 3 noiembrie 1882 tot la București. A fost fiul lui Andrei Dobrescu și al Anastasiei Pencovici. A studiat la pensionul particular al lui Andreas Apostolas, în 1863 gimnaziul „Lazăr” din București, apoi la Colegiu „Sfântu Sava”. Începând din 1869 urmează „Școala Națională de Arte Frumoase”, recent înființată (1864), condusă de Theodor Aman. În anul 1872 devine profesor la catedra de desen liniar și caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău. În 1873 se transferă la gimnaziul comunal “Tudor Vladimirescu” (azi Colegiul național “Bogdan Petriceiu Hașdeu”), apoi, în 1875, la școala de meserii din aceeași localitate. La sfârșitul anului 1878 pleacă la Paris, unde frecventează cursurile academiei private de artă Academie Julian. Verile pictează la Barbizon (unde se întâlnește cu Nicolae Grigorescu) și în alte așezări rurale. O biografie ingrată, scurtă, desfășurată sub semnul unei condiții modeste și a bolii, caracterizată mai degrabă prin absența evenimentelor, printr-o descoperire târzie a necesității exprimării artistice, a vocației, în sensul profund al cuvântului, dublează o operă nu numai importantă ca extensie, dar definitivă, matură, constituită fără ezitări și tribulații. Profesor de desen într-un oraș provincial, liniștit până dincolo de banalitate, Andreescu se dedică picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea s-o anunțe. Pictura apare la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumată superior și fără veleitățile publicității. Caracterul de introspecție, tensiunea de autoexprimare vor fi atributele întregii sale arte, remarcabil de unitare, dealtfel, ca sentiment, atitudine și calitate. Contactul cu arta românească a timpului nu i-a lipsit, dar importanța unei confruntări cu problematica limbajului, tot mai ferm aduse în prim-plan de arta europeană a epocii, nu trebuie neglijată. Deși de la început lucrările pictorului român au decizia și consistența operei autentice, în ultimii ani ai șederii în Franța el apare clarificat, stăpân pe mijloace, construind spațiile cu subtilitatea cromatică pe care o dă doar desăvârșita dezinvoltură tehnică. S-a stins din viață la 22 octombrie 1882, la 32 de ani, de ftizie. Interesat în egală măsură de diferite genuri ale picturii, Andreescu a pictat peisaje, portrete și naturi statice.
-->
Răspunsuri