În timpul regimului comunist s-a instituit un amplu sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii, pentru obținerea de rezultate și mai bune în activitatea fiecărora. Aici se încadrează și insigna Fruntaș în muncă – Cooperația de consum. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului. Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste (drapelul național cu stema comunistă, roata dințată, spicul de grâu și soarele) reprezentând: conducerea strălucită a societății de către Partidul Comunist Român, industrilizare socialistă forțată, agricultura intesivă și încrederea în victoria deplină a comunismului.
***
Cooperaţia de Consum a fost şi este şi în prezent, un sistem economic, apolitic şi neguvernamental, autonom şi independent, care desfăşoară activităţi de comerţ, producţie şi servicii în interesul membrilor cooperatori asociaţi dar şi al restului populaţiei României. Ea are la bază proprietatea privată asupra patrimoniului din care cca. 2 % este divizibil membrilor cooperatori asociaţi şi cca. 98 % este indivizibil; acumulat în decursul a 150 de ani de activitate neîntreruptă. Cooperativele sunt iniţiative particulare de asocierea a mai multor persoane, de regulă un număr limitat, în vederea desfăşurării unei activităţi economice. Principiile avute la bază erau: libertatea iniţiativei particulare; neintervenţia statului; libera concurenţă; metoda specifică de repartiţie a productului social, cu eliminarea graduală a oricărui venit obţinut fără muncă. In general existau trei mari ramuri ale cooperaţiei, de credit, de producţie, de desfacere şi consum. Prevederile legale ale cooperaţiei erau foarte largi, fapt ce a permis aplicare cooperaţiei în toate domeniile. Legea din 1935, sintetizandu-le pe cele mai vechi prevedea constituirea de cooperative pentru: înlesnirea creditului necesar asociaţilor şi fructificare economiilor populare (bănci populare); cumpărarea şi arendare de pământ (obştiile săteşti); cooperative de exploatare agricolă; pentru efectuarea în comun a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare; pentru organizarea lucrului în comun; pentru utilizarea în comun de maşini şi instalaţii; pentru aprovizionarea asociaţilor cu cele necesare şi valorificare produselor muncii; pentru înlesnirea de construcţii ieftine şi sănătoase de locuit; pentru exploatare de păduri şi pentru industria lemnului; cooperative de pescuit. Intervenţia statului prin legile acordate au modificat însă viitorul multor cooperative. Astfel se prevedea posibilitatea ca acestea să devină societăţi comerciale, ceea ce modifica mult datele problemei. Nu aveau caracter comercial următoarele categorii: obștile de arendare; asociațiile de îmbunătățire a agriculturii; cooperativele pomicole, viticole, grădinărit; asociaţiile de păşunat; asociaţiile pentru ameliorarea pădurilor şi terenurilor degradate. În practică apăruseră şi bănci ale învăţătorilor, cooperative ale elevilor, tipografii, etc. Prima lege a cooperaţiei a fost dată în 1903 pentru a consfinţi o situaţie deja existentă. Până în 1903 în vechiul regat apăruseră peste 700 de bănci populare. Ulterior, pe măsură ce cooperaţia s-a dezvoltat au fost necesare adăugiri şi modificări. Din acest motiv existau cărţi de legislaţie, în mai multe ediţii, pentru corecta informare a celor interesaţi. Legislaţia cooperaţiei româneşti este inspirată din legea franceză din 1865, codul elveţian şi legislaţia anglo-saxonă.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/01/istorie-si-cultura-prin-filatelie.html
ÎȚI MULȚUMESC!
Răspunsuri