În anul 1718, Banatul, respectiv zona Reşita-Văliug, intra sub stăpânirea Imperiului Austriac, Reşiţa devenind în scurt timp un important centru metalurgic, mare consumator de minereu şi energie. În vara anului 1793, se obţinea aprobare de la Viena, pentru colonizarea a 300 de familii din zona Salzkommercut (Austria) şi stabilirea lor la Reşita, din care 71 familii pentru zona Valiug (denumire germană Franzdorf). Aici, coloniştii, au găsit păduri seculare, însă au fost atraşi de un spaţiu mai mare, străbătut de Bârzava, cuprins între dealurile din spatele actualei Primării, drumul de la Crăinicel şi respective drumul care vine de la Reşiţa, loc unde şi-au instalat corturile. Începând cu 30 iunie 1793, organele administraţiei austriece au început împărţirea locurilor de casă. În primele săptămâni ale lui octombrie 1793, a început oficierea slujbelor într-o capelă din lemn, primul preot fiind Pater Benedict Braun, care a slujit până în anul 1818. Între anii 1858 şi 1859, numărul coloniştilor a crescut cu încă 40 de familii, ceea ce reprezintă 237 suflete. Trebuie menţionat faptul că această creştere a populaţiei nu s-a realizat numai cu colonişti, ci şi cu cărbunari din zona Olteniei, precum şi cu populaţie din zonele limitrofe. În anul 1861, se finalizează clădirea noi biserici catolice, construită din beton, piatră şi cărămidă nearsă, acoperită cu tablă, având şarpantă, patron fiind până astăzi Sfântul Francisc din Asissi. Biserica a fost înzestrată, de Kaiser, cu două clopote, altar, cruce şi o orgă cu şase registre, lucruri ce se găsesc şi astăzi în acest lăcaş. În anul 1862, patronatul Uzinelor Reşita donează bisericii un baldachin, două steaguri, o carte bisericescă şi o cruce, iar prin contribuţia credincioşilor s-a mai cumpărat un steag cu chipurile Sf. Hubertus şi Sf. Iosef. Sfinţirea acestora s-a săvârşit la 23 mai 1869 de către preotul Anton Bartl. Toate icoanele şi statuile din interiorul bisericii au fost aduse pe Dunăre, din Austria. Biserica ridicată în stil neo-gotic adună, an de an, în ultima duminică a lunii septembrie creştini, indiferent de confesiune, într-o sărbătoare a spiritualității, a toleranței, a bunei convieţuiri şi a înţelegerii, repere în fapt definitorii pentru comunitatea bănățeană, în general şi pentru cea a Banatului de Munte, în special.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/07/monede-euro-finlandeze-de-colectie-16.html
-->
Răspunsuri