CULTURĂ PRIN INSIGNOGRAFIE – ȘCOALA DE APLICAȚIE PENTRU ARTILERIE DIN MUNICIPIUL SIBIU

[Victor Bivolu]

Pompos denumită Academia Forțelor Terestre din municipiul Sibiu, această instituție de învățământ astăzi pregătește ofițeri pentru toate specialitățile din trupele de  uscat (forțe terestre) asigurându-le pregătirea militară generală. După terminarea academiei tinerii ofițerii desfășoară pregătirea militară de specialitate în cadrul Școlilor militare de aplicație. Pentru ofițerii artileriști pregătirea de specialitate se realizează în cadrul Școlii de aplicație pentru artilerie Sibiu, fosta Școală de ofițeri activi de artilerie “Ioan Vodă”, din Sibiu. Instituţia de învăţământ destinată pregătirii artileriştilor are o vechime şi un trecut extrem de onorante, cum puţine instituţii de învăţământ românesc, inclusiv civile deţin. Deoarece de-a lungul timpului a purtat numeroase denumiri – "Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu", "Şcoala Militară de Artilerie", "Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie", "Institutul Militar de Artilerie şi Geodezie", "Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete", "Centrul de Pregătire pentru Artilerie Terestră" etc. – pentru a numi generic această instituţie am folosit denumirea de Şcoala militară de artilerie şi uneori forma restrânsă "şcoala".

Meritul principal al şcolii constă în faptul că aceasta s-a impus în cadrul societăţii româneşti, prin calitatea actului didactic produs, prin valoarea personalului său, constituit din mari comandanţi şi eminenţi profesori şi instructori, precum şi prin faptul că a dat nu numai artileriei şi armatei "servanţi", ci şi naţiunii române. În acest sens menţionăm numai câţiva dintre comandanţii săi de mare notorietate, a căror memorie o îmbrăţişăm cu gândul recunoştinţei camaradereşti, ce au fost promovaţi pe înalte trepte ale ierarhiei militare: colonelul Eracle Arion, primul comandant al şcolii, afirmat deja în Războiul Neatârnării, cel care a ajuns general de divizie, comandant al Corpului 2 Armată şi al Cetăţii Bucureşti; locotenent-colonelul Tell Alexandru, cel ce a fost înaintat până la gradul de general de brigadă (în activitate) şi de divizie (r) şi care a îndeplinit funcţia de comandant al Diviziei 8 Infanterie din Botoşani, şi pentru aproape un sfert de veac pe cea de director al "Revistei Artileriei"; locotenent-colonelul Petre St. Vasiliu-Năsturel, cel ce a ajuns general de divizie şi comandant al Diviziilor 6 şi 2 Infanterie; locotenent-colonelul Nicolae Popovici, care a fost avansat la gradul de general de brigadă şi a îndeplinit funcţiile de secretar general al Ministerului de R ăzboi şi comandant al Diviziei Bucureşti; eroul de la Mărăşeşti, locotenent-colonelul Eremia Teofil Grigorescu, care a purtat gradul de general de corp de armată şi ar fi meritat cu prisosinţă să fie şi unul dintre mareşalii României şi care a ajuns ministru de război; locotenent-colonelul Alexandru Referendaru, cel ce a ajuns general de divizie şi a condus destinele artileriei, ca inspector general, aproape un deceniu; locotenent-colonelul Pion Georgescu, înaintat până la gradul de general de divizie, de al cărui nume a fost legată cea mai puternică tranşee de apărare, tranşeea "EMINESCU" scrisă din puieţi de brazi pe dealul Comjei din Poarta Someşului; locotenent-colonelul Potopeanu Gheorghe, ajuns general de divizie, comandant al Corpului 7 Armată în războiul antihitlerist; colonelul Stăvrescu Gheorghe, general de corp de armată, inspector general al artileriei, decedat în închisoarea Aiud; şi lista poate continua. Între marii profesori care au desfăşurat o laborioasă activitate în cadrul şcolii amintim: Spiru Haret – mecanică raţională, Ştefan Hepites – fizică, David Emmanuel – calcul diferenţial şi integral, Constantin Istrati – chimie, Constantin Gogu – geodezie, Gheorghe Kirilov – algebră superioară, căpitan Constantin Coandă - mecanică şi algebră superioară, căpitan Toma Ghenea - mecanică, căpitan Eremia Grigorescu - algebră, căpitan Ştefan Burileanu – cinetică, algebră şi mecanică, colonel Constantin Hîrjeu – geometrie descriptivă, maior Vasile Negrei – calcul diferenţial şi integral, profesorul universitar Valeriu Alaci – mecanică, căpitan Iosif Butoi-topografie, matematicianul Gheorghe Buicliu - balistică exterioară şi geometrie analitică, căpitanul Constantin Verdeş – mecanică şi fizică aplicată. Desigur, enumerarea marilor dascăli care au format atâtea generaţii de ofiţeri de artilerie ar putea continua, însă, ca urmare a spaţiului limitat al cuvântului introductiv trebuie încheiată, cu toată injusteţea nemenţionării tuturor celorlalţi ce au manifestat excelenţă în procesul de învăţământ. Pe băncile şcolii s-a format o bună parte din elita armatei române. În acest sens menţionăm că 11 artilerişti au deţinut de-a lungul timpului portofoliul de ministru de război/apărării (colonelul Nicolae Haralambie, colonelul Tobias Gherghely, generalul Gheorghe Manu, colonelul Nicolae Dabija, generalul Alexandru Anghelescu, generalul Iacob Lahovary, generalul Eremia Grigorescu, generalul Ion Răşcanu, generalul Paul Anghelescu, generalul Emil Bodnăraş, generalul Victor Stănculescu), iar alţi 11 au îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major/Statului Major General (generalul Iacob Lahovary, generalul Constantin Christescu, generalul Alexandru Lupescu, generalul Ioan Sichitiu, generalul Florea Ţenescu, generalul Alexandru Ioaniţiu, generalul Costin Ionaşcu, generalul Constantin Popescu, generalul Vasile Ionel, generalul Mihail Popescu). De asemenea, 19 artilerişti au îndeplinit funcţia de secretar general al ministerului, alţi 12 au comandat cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ militar, Şcoala Superioară de Război/Academia Militară/ Academia de Înalte Studii Militare, iar alte zeci de artilerişti au fost comandanţi de armată, corp de armată şi divizie. Pe lângă cei ce au performat la cel mai înalt nivel în instituţia militară, mulţi alţi absolvenţi ai şcolii au deţinut demnităţi civile de mare importanţă: preşedinţi ai Consiliului de miniştri/prim-miniştri (generalul Gheorghe Manu, generalul Constantin Coandă), miniştri ai altor ministere decât Ministerul de Război/Apărării, senatori, deputaţi, prefecţi, primari, ambasadori etc. Galeria spiritelor alese ale servanţilor naţiunii române, formate în Şcoala Militară de Artilerie este întregită de academicieni, profesori şi conferenţiari universitari de marcă, cercetători ştiinţifici şi scriitori, ale căror nume se regăsesc în această carte. Toţi aceştia dau strălucire şcolii care i-a format nu numai ca militari, ci şi ca cetăţeni de excepţie. Prin valoarea absolvenţilor săi, şcoala a imprimat o nouă dimensiune noţiunii de "artilerie" (provenită din verbul arhaic din limba franceză "artiller", care în esenţă înseamnă arta de a trage), anume "arta" de a da României "servanţi" de mare valoare, devotaţi, patrioţi adevăraţi. Cu deplină certitudine afirmăm că această şcoală a fost urmată de tineri cu vocaţie pentru cariera atât de frumoasă a armelor şi cu dragoste profundă faţă de neam şi ţară. În Şcoala Militară de Artilerie s-a deprins dintotdeauna ştiinţa mânuirii exacte şi precise a traiectoriilor şi modalitatea de a fi român în adevăratul sens al cuvântului. Memoriei lor, a tuturor celor ce au manifestat excelenţă profesională, ce au contribuit la dezvoltarea învăţământului de artilerie, pentru care artileria a fost nu numai o meserie ci şi o stare de spirit, le dedicăm cu gratitudine aceste rânduri. Pentru înţelegerea corectă a trecutului şcolii, dorim să evidenţiem succint câteva dintre caracteristicile sale definitorii. În acest sens, menţionăm că în cei 130 de ani ai existenţei sale, Şcoala Militară de Artilerie a îndeplinit roluri multiple: de formare şi/sau de perfecţionare a ofiţerilor activi; de formare a guarzilor de artilerie; de formare a ofiţerilor de rezervă; de formare a ofiţerilor tehnici de artilerie; de formare şi/sau de perfecţionare a subofiţerilor şi maiştrilor militari activi; de formare a subofiţerilor de rezervă. Cu toate acestea, misiunea de bază, definitorie a şcolii a fost formarea ofiţerilor de artilerie. Uneori aceasta a fost singura sa misiune. Alteori, acesteia i-au fost alăturate alte misiuni, inclusiv de perfecţionare a pregătirii ofiţerilor de artilerie. În prezent, Centrul de Instruire a Artileriei Terestre şi a Artileriei Antiaeriene "Ioan Vodă", continuatorul tradiţiilor învăţământului de artilerie, îndeplineşte toate misiunile mai sus enumerate, deopotrivă pentru artileria terestră şi artileria antiaeriană, cu unele limitări în ceea ce priveşte formarea subofiţerilor activi. De-a lungul timpului, şcoala a mai pregătit şi ofiţeri din armele geniu, marină şi topografie. De asemenea, pe lângă ofiţerii de comandă, şcoala a mai pregătit guarzi de artilerie şi geniu, prin Şcoala Militară de Guarzi de Artilerie şi Geniu, desfiinţată în 1898, precum şi ofiţeri tehnici de artilerie. O caracteristică importantă a şcolii este aceea că aceasta a funcţionat, în general, ca unitate de sine stătătoare, cu excepţia perioadelor 1882-1887, când comanda a fost asigurată de comandanţii Şcolii de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie, şi 1961-1970, când a funcţionat ca secţie în cadrul Şcolii Militare de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu". O altă caracteristică o reprezintă faptul că în cele 13 decenii de existenţă şcoala a funcţionat în mai multe garnizoane (şase la număr) şi localuri: în Bucureşti, în localul din Calea Griviţei nr. 28 (1881-1916, 1919-1921); temporar, la Iaşi în cazărmile Regimentelor 7 Roşiori "Cuza Vodă" şi 4 Vânători (1916-1917) şi la Botoşani, în cazărmile Regimentelor 8 Vânători şi 77 Infanterie (1917-1919); la Timişoara (1921-1940); la Piteşti (1940-1948); la Sibiu (din anul 1948 până în prezent) succesiv în cazărmile 484 din Calea Şelimber nr. 8 (fosta cazarmă a Şcolii Speciale de Cavalerie) şi 700 din Calea Poplăcii (fosta cazarmă a Şcolii de Ofiţeri de Infanterie nr. 2). Prin prezenta lucrare ne-am propus să refacem integral drumul de 130 de ani parcurs de şcoală, atât în timp de pace, cât şi de război. Acest demers de reconstituire exactă şi explicită a existenţei şcolii în garnizoanele mai sus menţionate a fost anevoios, ca urmare a surselor bibliografice incomplete despre perioadele funcţionării în oraşele Iaşi şi Botoşani.

În continuare prezint câteva repere calendaristice în devenirea acestei instituții militare de pregătire a artileriștilor; 

• 7 Aprilie 1881 - a fost înfiinţată Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu la Bucureşti, prin Înaltul Decret nr. 998 al Regelui Carol I, publicat în Monitorul Oficial din 17 aprilie 1881; 
• 3 mai 1885 - ia fiinţă Şcoala de Ofiţeri de Artilerie; 
• 16 Noiembrie 1892 - Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu se reorganizează pe două diviziuni: preparatorie şi de aplicaţie, prin Înaltul Decret nr. 3640 al Regelui Carol I; 
• 2 noiembrie 1895 - Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu îşi schimbă denumirea în Şcolile de Artilerie şi Geniu, prin Înaltul Decret nr. 3640 al Regelui Carol I, care cuprindeau patru şcoli: Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu, Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu, Şcoala Superioară de Artilerie şi Geniu şi Şcoala Militară de Guarzi de Artilerie şi Geniu; 
• 1896 - Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu devine Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină;
• 1 septembrie1901 - a fost înfiinţată Şcoala de Tragere a Artileriei - Comana, judeţul Vlaşca; 
• 1910 - Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu este reorganizată în Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de Artilerie şi Şcoala Specială (de Aplicaţie), prin Înaltul Decret nr. 284 al Regelui Carol I; 
• 1915 - Şcoala Specială de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu îşi încetează temporar activitatea; 
• 25 septembrie 1916 - Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină este mutată de la Bucureşti la Iaşi ca urmare a evenimentelor din acel an; 
• 15 mai 1917 - Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină se mută de la Iaşi la Botoşani datorită exodului populaţiei alungate de front spre nordul Moldovei; 
• 1 februarie 1919 - Şcoala Militară de Artilerie se mută la Bucureşti separat de secţia de Geniu, după finalizarea reparaţiilor vechiului local al şcolii; 
• 1916-1919 - Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu îşi suspendă temporar activitatea datorită războiului şi lipsei de cadre care se aflau pe front; 
• 1920 - Şcoala de Trageri a Artileriei se transformă în Centrul de Instrucţie al Artileriei, cu reşedinţa la Râşnov; 
• 25 iulie 1920 - Şcoala de Aplicaţie a Artileriei se mută la Timişoara, ca măsură a redistribuirii instituţiilor de învăţământ pe teritoriul naţional, prin Ordinul Ministerului de Război nr. 2464/1920; 
• 3 iulie 1921 - Şcoala Militară de Artilerie este mutată la Timişoara, în vederea realizării unităţii de comandă; 
• 1927 - Şcoala de Ofiţeri în Rezervă de Artilerie este mutată la Craiova, iar Centrul de Instrucţie al Artileriei a fost mutat de la Râşnov la Mihai Bravu;
• 31 august 1939 - Şcoala de Aplicaţie a Artileriei îşi încetează activitatea datorită celei de-a doua conflagraţii mondiale, prin Decizia ministerială cu nr. 2212; singura instituţie de învăţământ care mai funcţiona independent,
• 6 iulie 1940 - Şcoala Militară de Artilerie este mutată la Piteşti; 
• 15 februarie 1945 - se desfiinţează Centrul de Instrucţie al Artileriei; 
• 5 iulie 1946 - Centrul de Instrucţie al Artileriei s-a transformat în Subcentrul de Instrucţie al Artileriei şi a intrat în compunerea Centrului de Instrucţie Mixt; -â
• 10 august 1947 - Subcentrul de Instrucţie al Artileriei s-a transformat în Şcoala de Tragere şi Perfecţionare a Artileriei; â
• 1 octombrie 1948 - Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie se mută la Sibiu; 
• 13 noiembrie 1948 – ia fiinţă Şcoala de Ofiţeri Tehnici de Armament; 
• 30 iulie 1958 - Şcoala de Ofiţeri Tehnici Armament s-a contopit cu Şcoala Militară de Artilerie; 
• 1 octombrie 1959 - ia fiinţă Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie; 
• 25 iulie 1960 - Şcoala Militară de Artilerie devine Şcoala Militară de Ofiţeri Artilerie; 
• 1 martie 1961 - Şcoala Militară de Artilerie intră în compunerea Şcolii Militare de Ofiţeri “Nicolae Bălcescu” cu sediul la Sibiu; 
• 26 octombrie1970 - a fost înfiinţată Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie cu sediul la Sibiu, prin HCM nr. 1500, creându-se astfel cadrul organizatoric necesar pregătirii viitorilor ofiţeri de artilerie; 
• 30 noiembrie 1970 - Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie i-a fost conferit Drapel de Luptă prin Decretul nr. 491 din 30.11.1970 al Consiliului de Stat al R.S.R care a fost decorat de-a lungul timpului cu următoarele ordine: Ordinul ,,Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a, Ordinul ,,23 August” clasa a II-a şi Ordinul ,,Apărarea Patriei” clasa I; 
• 21 octombrie1974 - Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie i s-a atribuit numele domnului Moldovei “Ioan Vodă”, prin Decizia Prezidenţială nr.28 din 21.10.1974; 
• 1991 - Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie “Ioan Vodă” s-a transformat în Institutul Militar de Artilerie şi Geodezie “Ioan Vodă”; 
• 1 iunie 1997 - Institutul Militar de Artilerie şi Geodezie “Ioan Vodă” s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete “Ioan Vodă”, prin Dispoziţia SMG nr.S/B3/1992 din 06.05.1997; 
• 15 august 2002 - Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete “Ioan Vodă” s-a reorganizat structural, devenind Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană “Ioan Vodă”; 
• 1 august 2005 - În baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. MS 74 din 28.04.2005, pentru modificarea Ordinului nr. MS 179 din 14.12.2004 „Privind desfiinţarea, transformarea, resubordonarea, reorganizarea, redislocarea şi înfiinţarea unor comandamente, mari unităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni din compunerea la pace a Armatei României în perioada 01.01.-31.12.2005”, la data de 01. 08. 2005, fosta Şcoală de Aplicaţie pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană ”Ioan Vodă”, s-a reorganizat în Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă care are în compunere şi Centrele de Pregătire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană; 
• 24 noiembrie 2005 - Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă i se acordă denumirea onorifică „General Eremia Grigorescu”. Totodată, Centrul de Pregătire pentru Artilerie Terestră preia denumirea onorifică „Ioan Vodă” (aprobarea ministrului apărării naţionale nr. DR. 5087 din 24.11.2005, OZU nr. 95 din 13.12.2005 al UM. 01473 Sibiu). 
• 1 septembrie 2008 - În baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. MS 17 din 25.02.2008, „Privind desfiinţarea, transformarea, integrarea, resubordonarea, reorganizarea structurală, redislocarea şi înfiinţarea unor comandamente, mari unităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni din compunerea Armatei României în perioada 01.02.- 31.12.2008”, la data de 01. 09. 2008, fostul Centru de Pregătire pentru Artilerie Terestră „Ioan Vodă”, s-a reorganizat în Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană, prin comasarea vechii structuri cu Centrul de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană. 
• 27 iulie 2009 – Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană menţine denumirea onorifică „Ioan Vodă”. (aprobarea ministrului apărării naţionale nr. CP2. 6237 din 27.07 2009).

***

http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/08/heerhugowaar-olanda.html