Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor baremuri dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.
***
Prima atestare istorică a telecomunicaţiilor de stat în România datează de acum un secol, în anul 1889 fiind instalată la Bucureşti centrala telefonică manuală cu cinci abonaţi pentru Parlament şi ministere. Tot în acea perioadă a fost dată în folosinţă o centrală telefonică automată, cu patru abonaţi, care a aparţinut Casei Regale. Interesant de remarcat este faptul că, de la începuturile creării comunicaţiilor pentru persoanele din conducerea ţării, s-a pus problema protejării acestora. Astfel, din considerente strategice, încă de atunci aceste servicii se vor regăsi în structura Ministerului de Interne. În perioada 1918 – 1920 au existat nenumărate revendicări sindicale care solicitau trecerea Direcţiei Poştelor, Telefoanelor şi Telegrafului sub tutela Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, însă, autorităţile de atunci nu au dat curs favorabil acestor doleanţe, principala motivaţie fiind teama de greve care ar fi putut periclita securitatea statului. Totuşi, după câţiva ani, aceste revendicări au fost acceptate, Direcţia Poştelor, Telefoanelor şi Telegrafului trecând în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor. Concomitent, în cadrul Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării au început să se creeze organe speciale de transmisiuni. Până în 1948, legăturile de comunicaţii ale Casei Regale au fost asigurate de Oficiul Central care deservea şi Parlamentul. Acesta, prin începerea militarizării structurilor statului, va deveni Direcţia a VIII -a Tehnică de pe lângă Direcţia Generală a Securităţii Poporului. În anul 1953, direcţia va trece în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. În anul 1969, ia fiinţă o unitate de transmisiuni, încadrată în Ministerul Afacerilor Interne care preia toate activităţile privind telecomunicaţiile guvernamentale şi a devenit o structură concentrând toate formaţiunile de transmisiuni şi legăturile Interpol cu colaboratori din Europa şi din alte state. Unitatea de Transmisiuni „R” avea ca principale atribuţii asigurarea legăturilor telefonice, radiotelefonice, telegrafice, radiotelegrafice pentru aparatul central şi teritorial al statului român. Din anul 1973, unitatea va funcţiona în cadrul Comandamentului pentru Tehnică Operativă şi Transmisiuni din Ministerul de Interne. Prin Decretul Consiliului Frontului Salvării Naţionale nr. 4 din 26 decembrie 1989 Unitatea Specială de Transmisiuni „R” este preluată de Ministerul Apărării Naţionale. După 1990, Unitatea Specială „R” a fost reorganizată succesiv, în scopul adaptării activităţii sale la noile cerinţe ale ţării, structura, misiunile şi responsabilităţile reflectând prefacerile care s-au produs în întregul organism militar. La 18 decembrie 1992, instituţia primeşte, printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării denumirea actuală – Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Desprinderea totală din M.Ap.N. s-a făcut începând cu Hotărîrea Guvernului României nr. 229 din 27 mai 1993, care stabilea unele măsuri de organizare şi funcţionare a instituţiei ca organ central de specialitate în domeniul telecomunicaţiilor speciale. Cadrul legal de funcţionare a fost încheiat prin adoptarea Legii 92/1996. Importanţa Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în promovarea intereselor de securitate ale ţării noastre a căpătat valenţe noi în ceea ce priveşte gestionarea problematicii comunicaţiilor speciale şi a tehnologiei informaţiei, precum şi a protecţiei acestora, instituţia noastră având tot mai mult rolul unui integrator de soluţii pe care se sprijină comunicaţiile de stat în România. În prezent, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este administratorul unei infrastructuri critice de comunicaţii de stat care, prin abonaţii săi, serviciile şi reţelele operaţionalizate, are un rol important din punct de vedere strategic, operaţional şi de cooperare.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/01/monede-euro-germane-de-colectie-2.html
-->
Răspunsuri