La data de 10 februarie 1924 s-a întrunit Adunarea generală a angajaților CFR de la depou și atelierele de întreținere și material rulant din Timșoara, ocazie cu care s-a constituit Reuniunea de cântări, muzică și ajutorare reciprocă LYRA a angajaților din atelierele CFR Timișoara. La data de 27 mai 1924 Ministerul Cultelor și Artelor a aprobat statutul Reuniunii. La data de 29 august 1950 Ministerul Justiției a dizolvat Reuniunea prin Decizia 79058 transmițând tot patrimoniul Sindicatului CFR Timișoara. Asociațiile sau societățile mari, sau cu posibiltăți materiale consistente au confecționat mai multe feluri de insigne. Una era insigna de prezentare (protocol) care se acorda probabil gratuit oamenilor de seamă sau merituoși, membrilor de onoare, fondatorilor, colaboratorilor externi și chiar membrilor simpli care o cumpărau pentru susținerea materială a reuniunii. A doua insignă se acorda membrilor activi ai societății, susținători sau aspiranți reuniunii, ea fiind purtată cu ocazia diverselor manifestări. Această insignă avea un aspect mai modest (simplu) în comparașie cu cea de protocol. Insigna obișnuită Reuniunea de cântări, muzică și ajutorare reciprocă LYRA a angajaților din atelierele CFR Timișoara prezentată aici este confecționată din metal, fiind înaltă de 5,2 centimetri, lățimea corpului superior este de 3,55 centimetri iar cea corpului inferior (insigna propriu-zisă) este de 2,84 centimetri, insigna cântărind 21 de grame. Insigna a fost executată la un atelier modest, fiind de fapt o tablă ștanțată cu matrița sau patrița. Astfel la partea superioară avem simbolul CFR (roata cu 2 aripi laterale) prevăzută cu inel ce o unește cu corpul propriu-zis al insignei. Pe versoul simbolului CFR este sudat acul de prindere al insignei. Corpul propriu zis al insignei este o liră cu trei corzi. Pe peidestalul lirei se descifrează cu greu insripția pe trei rânduri (rândul 1 – C.F.R., rândul 2 – LYRA TIMIȘOARA și rândul 3 – 1924 - anul constituirii reuniunii).
***
Clădirea acestei reuniuni s-a ridicat în perimetrul imobiliar al Căilor Ferate române, a servit pe timpuri ca așezământ cultural și de instruiri, iar după anul 1950 a devenit Casa de cultură a municipiului Timișoara și cinematograf, funcționând și azi ca și Casă de cultură unde se întâlnesc sistematic colecționarii de orice fel (antichități, vechituri, etc.)
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/08/monede-euro-franceze-de-colectie-7.html
-->
Răspunsuri