Liceul Traian Lalescu din localitatea ilfoveană Brănești a fost înfiintat în anul 1957 ca liceu teoretic, transformat în școală de 10 ani în anul 1978, iar din anul 1990 revenind la vechiul statut de liceu teoretic preluând numele renumitului matematician Traina Lalescu. Liceul este situat pe Strada Sublocotenent Petre Ionel, la nr.2. În cele peste 6 decenii de existenta, liceul a dat societatii un numar impresionant de absolventi, unii afirmându-se ca personalitati de marca în plan social.
Traian Lalescu (n. 12 iulie/24 iulie 1882, Bucuresti - d. 15 iunie 1929, Bucuresti) a fost un academician si matematician roman, profesor universitar la Bucuresti si la Timisoara. A infiintat Scoala Politehnica din Timisoara si a fost primul sau rector. Personalitate proeminenta a scolii matematice romanesti, a avut contributii in multiple domenii ale matematicii pure si aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuatilor integrale. A lasat numeroase studii in domeniile ecuatiilor functionale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei și istoriei matematicii. Este fiul unui modest functionar de banca, banatean originar din Cornea - judetul Caras-Severin, mama fiind, dupa parinti, ardeleanca. Indiferent de situatia materiala el a fost un stralucit elev si premiantul de onoare al tuturor scolilor pe care le-a frecventat. Inca elev fiind, a fost remarcat ca un real talent in matematica prin contributia sa la Gazeta Matematica. A studiat matematicile la Iasi si la Bucuresti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Titeica, Spiru Haret, Emil Pangrati, Anton Davidoglu si Nicolae Coculescu. Traian Lalescu a purtat toata viata amprenta mediului atat de variat in care s-a format datorita peregrinarilor din copilarie pe care le-a facut impreuna cu familia: a fost temeinic ca banateanul, serios ca ardeleanul, iubitor de frumos ca moldoveanul si cu spiritul sprintar ca bucuresteanul. În 1900 se situează pe primul loc al candidațiilor la Școala de Poduri și Șosele din București dar la care renunță la numai trei ani și se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de Matematici unde studiază cu profesorii mai sus amintiți. Cu o bursa modesta a studiat la Paris unde, in 1908 si-a sustinut teza de doctorat cu titlul Sur l'equation de Volterra. Aceasta lucrare va fi considerata prima contributie de seama in domeniul ecuatiilor integrale si ii va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obtinut si diploma de inginer la Scoala Superioara de Electricitate. A militat pentru infiintarea Scolii Politehnice din Timisoara al carei prim rector (sau director) a fost in 1920. A fost de asemenea deputat de Caransebes. S-a ocupat in special de teoria ecuatiilor integrale si de aplicarea lor in rezolvarea unor probleme din teoria ecuatiilor diferentiale, aducand contributii insemnate in acest domeniu. A publicat in 1911 cel dintai tratat din lume asupra ecuatiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuatiunilor integrale. Din anul 1990 devine membru post-mortem al Academiei Romane. Enumăr câteva din lucrările sale de referință: Introducere la teoria ecuatiilor integrale", Calculul algebric, Polinoame. Fractiuni rationale și Tratat de geometrie analitica. Printre prietenii săi apropiați s-au numărat pictorii Nicolae Tonitza și Corneliu Baba, dar sculptorul Corneliu Medrea (care i-a sculptat bustul amplasat la intrarea în Politehnica din Timișoara).
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/05/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-28_30.html
-->
Răspunsuri