Nicolae Iorga, nume real Nicu N. Iorga, a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, care s-a născut la data de 17 ianuarie 1871 la Botoșani și a decedat la data de 27 noiembrie 1940 la Strejnic, județul Prahova. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, ”rolul lui Voltaire”. Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Părinții lui au fost Nicu Iorga, avocat, și Zulnia Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind și motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, în timpul vieții s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu și rar din mîna sa, fiind covîrșitor folosit ulterior, la reeditarea scrierilor sale. Soția lui Nicolae Iorga a fost Catinca. După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, termină Liceul Național din Iași în 1888. Absolvă Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma "magna cum laude". Continuă studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani. Iorga devine în 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. Omul care se descurca fluent în 18 limbi de comunicare a absolvit Universitatea din Iași într-un singur an. În 1894, la 24 de ani, obține prin concurs catedra de istorie la Universitatea din București. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începînd din 1908 ține cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova. Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1250 de volume și 25000 de articole. Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Cîteva din publicațiile mai importante: Studii și documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost). Iorga este autorul a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii. În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul. Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici. Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii Române din Paris ("Fontenay-aux-Roses"). A editat și condus numeroase ziare și reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du Sud-Est-Européen", "Floarea darurilor" etc.). Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. Nicolae Iorga a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către legionari, fiind considerat responsabil de uciderea Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea. După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. (Sursa NET – Vlada Aftene)
Ecaterina Iorga (Catinca), născută Ecaterina Bogdan, a fost o profesoară, documentaristă și traducătoare română, din prima jumătate a secolului al XX-lea și cea de-a doua soție a lui Nicolae Iorga și unul din cei mai apropiați colaboratori ai acestuia. Ea s-a născut la data de 1 noiembrie 1878 în Șcheii Brașovului și a decedat la data de 24 noiembrie 1941 la Văleni de Munte - Prahova. În familie au fost 11 copii. Trei dintre frații Catincăi (istoricul Ioan Bogdan, istoricul literar Gheorghe Bogdan-Duică și fizicianul și chimistul Ștefan Bogdan,) au fost profesori universitari (primii doi fiind și membri ai Academiei Române). Ecaterina a urmat studiile primare și secundare la Liceul românesc din Brașov, după care urmează cursurile Colegiului Pedagogic „Erzsebet” din Budapesta, la absolvirea căruia primește diploma de profesor de matematică-fizică pentru școlile civile. Pe Nicolae Iorga l-a cunoscut la începutul anului 1901, pe când acesta se afla într-o călătorie de studii în Transilvania, împreună cu fratele său, Ioan Bogdan. Ecaterina Bogdan era atunci o tânără de 23 de aani, „frumoasă, o frumusețe frustă, robustă, neostentativă, deloc artificială, durabilă.” Căsătoria celor doi s-a oficial La 4/17 februarie 1901, la Biserica Sfântul Nicolae din Brașov, nași fiind Alexandru Grigore Samurcaș, cu soția sa Maria. Cei doi vor avea împreună un număr de șapte copii. După cum recunoștea chiar Iorga, Catinca a fost cea mai apropiată consilieră și colaboratoare a sa în documentarea, pregătirea și editarea operei sale științifice. Ea era cea care îi tine corespondenta, ii ordona lucrarile, transcria manuscrise și făcea traduceri. Era modelul de soție pe care îl dorea Iorga „cea mai cuminte femeie ce se poate inchipui, care urăște modele și petrecerile și ajută la lucrul științific pe bărbatul ei”. După asasinarea lui Iorga s-a ocupat cu strângerea și crearea unei mari arhive cuprinzând toată corespondența acestuia și toate scrierile sale nepublicate. Totodată s-a ocupat cu asigurarea condițiilor ca așezămintele culturale întemeiate de Iorga la Vălenii de Munte să poată continua să funcționeze în bune condiții și după moartea acestuia.
Universitatea populară Nicolae Iorga din orașul prahovean Vălenii de Munte, denumire și destinație actuală Muzeul Natura Văii Teleajenului, este o clădire veche recondiționată ce poate fi și azi admirată, ce este situată pe Strada Berevoiești la nr. 14. Anul 1908 a însemnat pentru Nicolae Iorga începutul unei activități de propagandă cultural-politică mai organizată, prin cursurile de vacanță „sau de vară”, create de el la Vălenii de Munte. La 11 iunie 1908, an în care se aniversa șase decenii de la izbucnirea memorabilei revoluții muntene din 1848-1849, publicația lui N. Iorga „Neamul Romanesc” anunța că „mai mulți profesori au luat hotărârea de a ține cursuri de vacanță la Vălenii de Munte. Astfel că în ziua de 2 iulie 1908, ziua comemorării morții lui Ștefan cel Mare are loc inaugurarea Universității populare din Vălenii de Munte. În ziarul „Neamul Românesc pentru popor”, numărul 18, din 1934, Nicolae Iorga reamintea scopul acestor cursuri: „Am deschis aceste cursuri de vară cu scopul dublu de a trezi sufletul românesc de pretutindeni și de a schimba prin acest suflet chiar formele de stat în care trăia poporul nostru… Am fost un luptător pentru împlinirea granițelor, dar și pentru ridicarea sufletească a claselor oropsite.” În urma stăruințelor lui Nicolae Iorga și cu concursul unor învățați cunoscuți ca Gheorghe Munteanu-Murgoci, Vasile Bogrea, Alexandru Lapedatu, Ștefan Bogdan, cursurile reîncep cu avânt sporit și, țin până la jumătatea lunii august. Cuvântarea de deschidere a fost ținută de scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a vorbit despre „Poezia populară românească”. Lectorii au mai predat istorie, istorie literară, economie naţională și geografie. Începând din anul 1909, numărul oamenilor de știință care participă la cursurile de la Văleni cu conferințe la diverse ramuri, sporește an de an. Universitatea de varã a fost gãzduitã între 2 iulie 1908 și 1911 de Școala de bãieți, în douã mici sãli. Se impunea deci construirea unei locații speciale care sã cuprindã sute de cursanți veniți de pe meleagurile întinse, românești sau de peste hotare. În anul 1907 Iorga a cumpărat un teren și o casă dărăpănată încăpătoare pentru cel puțin 200-300 de participanți. Arhitectul Toma T. Socolescu și inginerul Vasile Dimitriu, ambii din Ploiești, au dat glas doleanței istoricului lãsân posteritãții o salã cu anexe, rãmasã peste timp centrul cultural al urbei. Inaugurarea clădirii a avut loc în data de 1 iulie 1912 într-o atmosferã unicã și pentru cã la Vãleni veneau trimiși de Regele Carol I, nepoții, prinții Carol și Elisabeta. Care alegorice au strãbãtut bulevardul spre sala de cursuri, meșteșugarii de pe Valea Teleajenului și-au expus creațiile, un concurs de costume naționale cu premii, punctele centrale erau împodobite cu cetini de brad și drapelul tricolor. Erau prezenți 70 de ofițeri ai Școlii Superioare de Rãzboi. Trenuri suplimentare aduceau cursanți din toate zonele. Pe bulevard și în jurul sãlii erau prezente circa 6000 de persoane, care au cântat “Deșteaptã-te române”, “Pe-al nostru steag”. Prezența Prințului Carol, absolvent de douã zile al examenului de bacalaureat, era o recunoaștere a Suveranului, a centrului cultural de la Vãleni, prilej cu care Prințul era recunoscut și drept moștenitor. Au conferențiat N. Iorga, Prințul Carol, C. Moisil, Virgil Madgearu, Bogdan Doicã etc. A fost prezent și viitorul politician, Ion Mihalache. La trei ani de la asasinarea fondatorului său, în 1943, Universitatea de la Văleni şi-a închis porţile. Clãdirea, construitã temeinic, necesarã atunci, insuficientã mai târziu, a rezistat cutremurelor din 1928, 1940, 1977, 1990, fiind succesiv sediul Universitãții și dupã moartea lui N. Iorga (1941 - 1946), iar mai apoi sala de cinematograf, sediul Muzeului Prunului iar în prezent “Muzeul Natura Văii Teleajenului. În amintirea vechii Universități populare Nicolae Iorga, și în prezent au loc, tot aici, acțiuni anuale de scurtă durată, denumite generic cursurile Universității de vară Nicolae Iorga, constând în expuneri de mare audiență din partea unor personalității românești din întreaga lume,
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/11/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-46.html
-->
Răspunsuri