Produsul medalistic de mai jos este o medalie ce s-a realizat în anul 1923, fiind dedicată omului politic, economist, avocat, profesor universitar, scriitor și memorialist român de origine armeană Grigore Trancu-Iași. Medalia este confecționată din bronz, este rotundă și are diametrul de 40 milimetri. Pe avers, în interiorul unui cerc continuu, periferic, urmând conturul medaliei, este aplicată inscripția: ”CELUI DINTÂI MINISTRU EȘIT DIN BREASLA NOASTRĂ”. În centrul este reprezentată o carte deschisă pe care este scris: “ACTIVITATE, MUNCĂ ȘI DEVOTAMENT ÎN FOLOSUL ȚĂRII” (pagina din stânga) și: “OMAGIUL CORPULUI CONTABILILOR DIN ROMÂNIA” (pagina din dreapta). Deasupra cărții e trecuta data – 23 OCTOMBRIE, iar dedesubt anul – 1923. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, pe un scut cu franjuri așezat în fața unei ramuri de laur, este înscrisă o legendă pe șapte rânduri orizontale: “LABORIOSULUI PROMOTOR / AL / LEGEI CONTABILILOR / GR. TRANCU-IAȘI / LA ÎMPLINIREA VÎRSTEI / DE / 50 ANI”.
Grigore Trancu-Iași s-a născut pe 23 octombrie,1874, Târgu Frumos şi moare pe 7 ianuarie 1940, Bucureşti. Personalitate marcantă din punct de vedere politic, economic şi pe plan cultural, fost ministru, profesor universitar. Aparţine unei vechi familii moldoveneşti de obârşie armenească. Strămoşii săi se află menţionaţi într-un hrisov domnesc din anul 1613, cu ocazia vânzării unei moşii de către Armeanca, văduva unui anume Trancu (Treanholian). Aceştia s-au împrăştiat, cu timpul, în toată Moldova, ulterior şi în Muntenia, înrudindu-se prin căsătoriile efectuate cu mari familii armeneşti. Tatăl său, Lazăr, a fost negustor în Tîrgul Frumos şi ajutor de primar. Mama, pe nume Ana, se trăgea din cunoscuta familie Ciomac din Botoşani. Iată ce menţionează Marta Trancu-Rainer (1875-1950), prima femeie chirurg din România a fost membra a Academiei de Medicina din România si membra de onoare a Societăţii de Biologie din Bucureşti, sora mai mică a lui Grigore Trancu-Iaşi, în legătură cu copiii lui Lazăr Trancu: „Am fost opt copii: trei băieţi şi cinci fete. Dintre ei, un băiat şi trei fete au murit de mici, într-o epidemie, se pare de difterie. Cel mai mare dintre noi era Grigore Trancu-Iaşi, de care am fost strâns legată. Mă preţuia şi mă asculta foarte mult, deşi eram cu doi ani mai mică decât el. Până la adânci bătrâneţi eu i-am spus: băieţelul, iar el îmi scria chiar atunci când aveam 60 de ani: îngrijeşte-ţi sănătatea, puiule… A învăţat întotdeauna foarte bine şi marea lui bucurie era când, copil mic fiind, intra în Tîrgul Frumos călare şi cu coroana de premiant pe cap”. Ceva mai târziu, îl vom vedea pe Grigore Trancu-Iaşi angajându-se în viaţa politică. La început în cadrul Partidului Naţional-Liberal, izbutind să fie ales deputat în 1914. În timpul vremurilor tulburi, o parte din parlamentarii liberali îşi arată nemulţumirea faţă de condiţiile deplorabile în care a fost angajată intervenţia armată a României în cel dintâi război mondial. Printre ei şi Grigore Trancu-Iaşi. Se gândeşte să pună bazele unui partid al muncii (1917), dar care se destramă după un an. Despre această epocă şi mai ales despre drumul pe care îl apucă Grigore Trancu-Iaşi, ne vorbeşte liberalul de mai târziu, Dan A. Lăzărescu, într-un articol din “Ararat”: “Mai reticent, Grigore Trancu-Iaşi s-a lăsat atras de uriaşa popularitate a generalului Alexandru Averescu, învingătorul de la Mărăşti, care va pune în anul 1918 bazele Ligii Poporului, transformată, ulterior, în Partidul Poporului. În al doilea guvern prezidat de către generalul Alexandru Averescu, în martie 1920, Grigore Trancu-Iaşi a izbutit să obţină înfiinţarea ministerului Muncii şi Ocrotirilor sociale, al cărui întâi titular a fost el. În această calitate, el a desfăşurat o excepţională activitate parlamentară şi administrativă, obţinând votarea de către Parlament a legii conflictelor de muncă (proiectul fiind elaborat de el personal, în 1920); a legii sindicatelor profesionale (idem, 1921); a legii privind vagabondajul şi cerşetoria (idem, 1921); a legii încurajării construcţiilor; a legii plasării în câmpul muncii (1921) etc. Neuitând de unde a plecat a înfiinţat în Târgu Frumos şi cu ajutorul, prietenului, preotul econom N. Dărângă, un gimnaziu şi o şcoală de ucenici. A înfiinţat corpul experţilor contabili din România. Rămas credincios generalului Averescu, până la moartea acestuia în 1938, Grigore Trancu-Iaşi a făcut parte şi dintr-al treilea guvern prezidat de general (martie 1926-iunie 1927), de asemeni în calitate de ministru al Muncii. Se afla la Geneva ca reprezentant al României la B.I.T. (Bureau internaţional du Travail), când guvernul Averescu a fost înlăturat. Rămas fără mijloace financiare la Geneva, Conu Grigore a expediat, cu ultimii săi franci elveţieni, la Ministerul Muncii, celebra şi laconica telegramă: „Imposibil plecare, imposibil şedere...!” Partidul Poporului nu a mai revenit niciodată la putere şi Conu Grigore s-a consacrat în continuare, ca avocat al celor săraci, oropsiţi şi nedreptăţiţi, a căror providenţă a fost necontenit. „Nici un apel al deznădejdii nu a rămas vreodată fără ecou în inima lui caldă; de o sensibilitate fără de pereche, sufletul lui vibra la contactul suferinţei, mâna lui alinta cu duioşie frunţile apăsate de mizeria materială şi morală” a scris despre el, un coleg de barou. Un gest umanitar, ia pe băiatul vioristului Munteanu din Târgu Frumos, la Bucureşti, şi se ocupă de educaţia lui până ajunge un renumit avocat. Ca ministru al Muncii, lui Grigore Trancu-Iaşi i se datorează înfiinţarea unor instituţii cum ar fi: Camera de muncă, pentru soluţionarea litigiilor, spitale şi dispensare de specialitate etc. Legislaţia asupra muncii şi a Ocrotirilor sociale a făcut ca România să fie printre primele ţări europene cu astfel de instituţii. O lege care a apărut sub girul lui, cea a încurajării construcţiilor, s-a numit chiar „Legea Trancu-Iaşi” prin care erau scutiţi de impozite, pe timp de 10 ani, învestitorii de clădiri noi. Ca profesor universitar la Academia Comercială din Bucureşti, Grigore Trancu-Iaşi a predat cu strălucire la catedră ştiinţa contabilităţii, a corespondenţei comerciale. El este „autorul” Corpului de experţi contabili. Promotor al noului, Grigore Trancu-Iaşi a fost unul dintre primii jurişti-economişti, care a intuit latura dezvoltării tehnice a aviaţiei comerciale şi a traficului aerian internaţional de mărfuri şi pasageri, ca mijloc de promovare a comerţului. A fost primul care a trasat jaloanele unei reglementări de drept aerian, o lucrare de-a sa fiind însuşită din anul 1928 de Societatea Naţiunilor de atunci de la Geneva, şi recomandată statelor membre. Autor al unor numeroase lucrări de drept comercial şi de contabilitate, a întrevăzut nevoia colaborării cu capitalul străin (vezi lucrarea sa scrisă încă în anul 1923: „Colaborarea cu capital străin”). Meloman, se pare că ar fi fost, după cum mărturisesc prietenii lui contemporani, autorul versurilor pe care ofiţerul de muzică militară Ivanovici a compus celebrul vals „Valurile Dunării”. Grigore Trancu-Iaşi a fost una din cele mai simpatice figuri de armean dintre cele două războaie mondiale.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/11/filatelie-banca-nationala-romaniei.html
-->
Răspunsuri