Prin legea din anul 1887 guvernul I.C.Brătianu a stabilit unele măsuri pentru dezvoltarea industrie românești, mai ales în domeniul forestier, extractiv și alimentar. Exploatarea masei lemnoase și industrializarea lemnului se făcea de regulă prin agenți economici cu capital privat (antreprenori, societăți pe acțiuni, proprietari) și mai puțin în regie proprie. Capitalul străin, provenit din state dezvoltate ale Europei de Vest, a jucat un rol important în dezvoltarea industriei românești, finanțând construcția de căi ferate, mijloace de transport, poduri, edificii culturale sau fabrici și având drept scop exploatarea și valorificare bogățiilor solului și subsolului. Zona muntoasă a județului Argeș cu păduri seculare a atras investitori potenți financiar. De la una din societățile unui astfel de întreprinzător, care deținea o societate privată de exploatare a pădurilor din județul Argeș, mai precis din zona localității Arif (Aref) provine jetonul de mai sus. Se cunosc astfel de jetoane cu diverse valori (5, 10, 25 și 50 de bani, 1 și 3 lei). Dacă în general aceste jetoane au forma rotundă, cel cu valoarea de un leu are forma octogonală cu diametrul de 24,2 milimetri. S-au identificat astfel de jetoane având aplicate pe revers diverse numere și / sau litere. a căror semnificație nu se știe încă.
La începutul secolului al XX-lea viața muncitorilor forestieri nu era ușoară, ei lucrând câte 10-12 ore pe zi, cu scurtă pauză la prânz. Mulți erau cantonați în pădure, locuind în corturi acoperite cu coajă de brad, așa zisele “surle”. În mijlocul acestor corturi se făcea foc, unde fierbeau oalele de lut cu mâncare, supravegheate de cel mai tânăr dintre ei, care era de “jurnă”. La 1-2 săptămâni muncitorii mergeau la familii pentru a se aproviziona și apoi reveneau la muncă. De mare folos pentru acești muncitori au fost cantinele înființate de patroni, de unde muncitorii își puteau procura cele necesare traiului. Acestea erau mai degrabă niște băcănii de unde își procurau diverse produse necesare traiului de zi cu zi (făină de porumb, brânză, slănină, salamuri, scule, haine etc). Aceste jetoane erau un fel de strămoși ai actualelor tichete de masă. Erau primite de angajați la plata salariului sau în avans și puteau fi utilizate doar la cantina fabricii. Pentru muncitorii forestieri aceste cantine erau foarte utile chiar dacă uneori practicau prețuri mai piperate. Pentru patroni utilizarea acestor fise metalice cu valoare / fise de credit era o modalitate de a întoarce în vistieria prorie o parte din cheltuielie salariale. În plus folosirea acestor jetoane reducea practic cantitatea de bani lichizi necesari plăților salariale. Folosirea acestor jetoane elimina posibilitatea ca persoane străine, neangajate în cadrul societății să beneficieze de aceste avantaje. Monograma existentă pe aversul acestor înlocuitori de monedă ne duce cu gândul că cele două litere provin de la numele “Emil Lessel”, un “mare comerciant și fabricant de lemnării” cu afaceri în zona Aref. Afaceristul de origine germană Emil Lessel a cumpărat în primăvara anului 1902 de la bucureșteanul Gheorghe Ștefănescu pădurile de pe 17 munți din cuprinsul moșiei Aref, plasa Loviștea, cu suma de 1100000 lei. Emil Lessel deținea în București, pe Calea Plevnei, la nr.193-195, aproape de Podul Grant, fabrica “E.Lessel SAR”, una dintre cele mai mari fabrici de industrializare a lemnului, pusă în funcțiune în anul 1874. Mai jos admiri un afis reclamă al acestei fabrici de cherestea.
Ulterior acest Leesel a achiziționat de la țăranii săraci terenuri pentru construirea unei căi ferate cu ecartament îngust ce să asigure transportul materialului lemnos între Curtea de Argeș și localitatea Cumpăna. După terminarea construcției liniei, în anul 1905 s-a constituit în Curtea de Argeș, Societatea “Argeș” – societate anonimă pentru exploatarea de păduri și industria lemnului mai înainte E.Lessel, cu mai mulți acționari. Mai jos admiri sediul Fabricii de cherestea a Societății “Argeș” din Curtea de Argeș. După luptele de la Sălătruc și Arefu din anul 1916 societatea a fost preluată de nemți, mulți dintre angajați fiind ofițeri germani. După retragerea armatei germane societatea a intrat în administrarea justiției avându-l ca administrator pe generalul Teodor Georgescu. În anul 1921 Societate “Argeș” împreună cu Banca Românească – București, Banca Comerțului – Craiova și Creditul Tehnic – București fondează societatea anonimă pe acțiuni “Arif” – societate pentru exploatarea de păduri și industria lemnului, cu un capital de 30 milioane lei, împărțit în 60000 de acțiuni a 500 lei fiecare, având sediul în București, Strada Marconi, nr. 3. Deducem de aici că jetoanele pe care scrie “Exploatarea pădurilor Arif” au fost emise după anul 1921 și folosite până în anul 1933, când societatea a fost preluată prin cumpărare, de către CAPS (Casa Autonomă a Pădurilor Statului),care va fi naționalizată în anul 1948. (Sursa NET – Dorel Bălăiță, Studii și comunicări 2019)
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/06/peniche-portugalia.html
-->
Răspunsuri