Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.
Jetonul de mai sus a circulat în interiorul Închisorii din orașul Târgu Ocna, județul Bacău și era un fel de recompensă pe care o primeau deținuții cu un comportament regulamentar în contul muncii depuse în atelierele închisorii sau în afara acesteia. Jetoanele au aversul identic: o inscripție centrală pe două rânduri “ÎNCHISOAREA / TG.-OCNA”; în partea de jos circular este inscripționat numele gravorului: “CARNIOL”, urmat de un ornament format dintr-o stea cu cinci colțuri și litera “F” în interior, apoi inscripția: “FIUL”. Pe revers este trecută valoarea nominală în interiorul unui cerc perlat exterior. Până în prezent se cunosc trei valori nominale (1, 5 și 10 lei). Aceste jetoane sunt confecționate din alamă și au diametrul de 22 milimetri.
Prin ofisul domnesc nr. 46/3 iulie 1851 domnitorul Grigore Alexandru Ghica ia decizia înființării unui penitenciar de muncă silnică în mahalaua Văleni din Târgu Ocna, care sa aibă în componență o manufactură, unde să se lucreze “pânzării, frânghii, ciubotării și fierării”, și un paraclis. Scopul penitenciarului era de a adăposti și trata deținuții condamnați la ocnă, care până atunci au trăit într-o stare de sălbăticie în fundul ocnei, așa cum avea să constate însuși domnitorul în urma unei vizite efectuate aici în același an. Închisoarea a avut 12 camere în care încăpeau 25-30 de condamnați.
Aici își ispășeau pedeapsa deținuți de drept comun, criminali și tâlhari, ziua muncind în ocnă iar noapte odihnindu-se în închisoare. În anul 1907 zeci de răsculați au fost închiși la Tg.Ocna, pentru ca după 1930 să fie aduși și deținuți comuniști. După 23 august 1944 aici au fost depuși și deținuți contrarevoluționari și chiar și femei. În urma unui control medical efectuat în anul 1931 de generalul dr. Romanescu s-a constatat că majoritatea condamnaților erau grav bolnavi de tuberculoză și s-a decis oprirea muncii la ocnă și transformarea închisorii în spital TBC. În perioada 1936 – 1939 se construiește o clădire nouă cu profil de sanatoriu TBC având 3 nivele. Ulterior se trece treptat la demolarea vechii închisori. (Sursa – cartea Valea Trotușului – Jetoane, pag. 138, autor Dorel Bălăiță)
Târgu Ocna este un oraș în județul Bacău, care include și satele: Poieni și Vâlcele. Orașul se află în sud-vestul județului, pe malurile răului Trotuș, acolo unde acesta primește apele fluenților Slănic și Vâlcele.Este străbătut de șoseaua națională DN12A, care leagă între ele orașele Onești și Miercurea Ciuc. În localitatea Târgu Ocna, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12B care duce la Slănic-Moldova. Zonă cu o structura geologică complexă, se caracterizează printr-o diversitate de resurse ale subsolului: sare, săruri de potasiu, petrol, gaze naturale, izvoare minerale, materiale de construcție, etc. La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 11300 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 13576 locuitori), din care: români – 90,99%, romi – 1,46% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Componența confesională a orașului băcăuan Târgu Ocna astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 82,71%, romano catolici – 8,29% și restul – nedeclarată sau altă religie. La începutul secolului al XVII-lea așezării Târgu Ocna i se atribuie calitatea de târg. Călătorul suedez Erasmus Heinrich Schneider de Weismantel este primul care îi atribuie calificativul de târg, în anii 1713-1714. În această perioadă târgul Ocna are un ritm foarte rapid de creștere teritorială, mai ales prin includerea unor foste sate. Timp de trei secole, Târgu Ocna a fost cea mai însemnată localitate de pe Valea Trotușului, dominând economic și cultural întreaga zonă trotușeană. În timpul evenimentelor de la 1821 un detașament de 800 de eteristi a sosit la Târgu Ocna sub conducerea lui Ioan Farmache, ocupând Mănăstirea Răducanu. În timpul Revoluției de la 1848 generalul Bem a adresat o proclamație către locuitorii Moldovei, făcându-le cunoscut că toți cei ce voiau să lupte pentru libertate să se prezinte la cartierul său general de la Târgu Ocna, pentru a fi organizați militărește. Costache Negri, locuind în conacul din oraș, a corespondat cu viitorul domnitor al Principatelor Unite Române. În timpul primului război mondial orașul a fost teatru de război, fiind bombardat de trupele inamice, suferind incendii și mari pagube materiale. În parcul orașului sunt șapte izvoare de ape minerale, ale căror captări au fost amenajate și utilizate încă din anul 1888. Aceste ape au conținuturi de minerale cuprinse între 4,139 -12,793 g/l și prezintă interes terapeutic pentru cura internă și externă, fiind sulfuroase, clorurate, sodice, slab bicarbonatate, hipotone, recomandate pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv, hepato-biliare, ginecologice cronice, reumatismale și ale căilor respiratorii. În orașul Târgu Ocna se află două monumente istorice de interes național:
- Ansamblul bisericii “Sfântul Nicolae” (construită în 1580, cu modificări în 1768 și 1883), cu biserica propriu-zisă, zidul de incintă (construit în 1768) și ansamblul memorial 1916–1918 (realizat în 1932);
- Fosta mănăstirea Răducanu (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea), ansamblu cuprinzând biserica „Buna Vestire” (construită în 1664 cu modificări în 1762), turnul de intrare, zidul de incintă și ruinele unei construcții din incintă (toate din 1712). Cele două ansambluri sunt clasificate ca monumente de arhitectură, doar ansamblul memorial 1916–1918 fiind clasificat ca monument memorial sau funerar.
Alte nouă obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor de interes județean:
- Situl arheologic, aflat în cartierul Podei, la 500 m sud-est de oraș, pe malul drept al Trotușului, unde se află urmele cetății Utidava
- Așezări din eneolitic (cultura Cucuteni) și din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), tot în cartierul Podei, la 500 m sud-est de oraș, pe malul drept al Trotușului
- Biserica “Sfânta Treime” (1809) din cartierul Gura Slănicului;
- Casa Borisof (1890);
- Biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea, refăcută în 1849);
- Ansamblul bisericii “Cuvioasa Paraschiva”, cu biserica de lemn (construită în secolul al XVII-lea și refăcută în 1725) și clopotnița ridicată în secolul al XIX-lea;
- Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1815);
- Biserica de lemn “Sfântul Gheorghe” (construită în 1761 cu adăugiri în 1895);
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- Precista (construită în 1683 și refăcută în 1860).
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/06/glubczyce-polonia.html
-->
Răspunsuri