Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.
Produsul medalistic de mai sus este un jeton executat pentru Societatea anonimă forestieră Bălăneasa, județul Bacău. Este un produs de formă rotundă, cu diametrul de 24 milimetri, confecționat din alamă. În centrul câmpului aversului, în centrul unui cerc perlat la exterior sunt inscripționate literele majuscule: S.A. iar periferic circular sunt aplicate inscripțiile: BĂLĂNEASA (sus) * FORESTIERĂ * (jos) despărțite cu câte o stea în cinci colțuri. În centrul câmpului reversului, în centrul unui cerc liniar continuu este inscripționată pe două rânduri valoare 20 LEI. Bălăneasa este un sat aparținând comunei băcăuane Livezi. Satul Bălăneasa a apărut în perioada 1850 – 1880, este situat în sudul comunei de-a lungul drumului național DN11 care leagă comuna de orașele Onești și Bacău. La sfârșitul secolului al XIX-lea pe lângă satul Bălăneasa exista o pădure în exploatare ce se întindea pe 443 hectare și aparținea fraților Dumitru și Panait Condopolo, populată cu fagi, ulmi, stejari, carpen. Societatea anonimă forestieră Bălăneasa a fost înființată în anul 1927. Acționari ai societății erau: familia industriașului Bragadiru din București; familia Gheorghian din București și familia Nițescu din Râmnicu Sărat.
Sediul societății era situat în municipiul București, pe Calea Rahovei, la nr. 157. Capitalul social al firmei era de 3 milioane lei, divizat în 6000 de acțiuni la purtător, fiecare în sumă a 500 lei. În primul an de funcționare a avut un profit de 48787 lei iar în anul 1930 din cauza crizei economice societatea a început să înregistreze pierderi ajungând la suma de 1787988 lei. Fiscul a pus sechestru pe bunurile societății , societatea fiind nevoită să cedeze către stat o parte din active pentru achitarea datoriilor. După cel de-al doilea război mondial terenul pădurii intră în atenția investitorilor din industria petrolieră, societatea dând în concesiune 200 de hectare petrolifere Societății anonime române de petrol “Unirea” din București. După anul 1948 societatea a fost naționalizată de către comuniști.
(Sursa NET – Dorel Bălăiță)
Livezi este o comună din județul Bacău, care include și satele: Bălăneasa, Orășa, Poiana, Prăjoaia și Scăriga. Comuna este situată în centrul județului, în depresiunea Tazlău – Cașin, pe malurile râului Tazlău, fiind străbătută de șoseaua națională DN11, care leagă între ele orașele Bacău și Onești.Din acest drum, la Livezi se ramifică șoseaua județeană DJ117, care duce spre vest și nord la Moinești, unde se termină în DN2G. Până în anul 1965 comuna Livezi s-a numit Valea Rea sau Târgul Valea Rea din cauza greutăților în circulație întâmpinate de caravanele de sare în drum spre Iași, venind de la Târgu Ocna. Comuna Livezi este atestată documentar pentru dată la data de 8 decembrie 1774, când Nicolae Ciota și Zaharia Vicol fixează hotarele satului și moșia Poiana. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 5038 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 5308 locuitori), dintre care: români – 89,89%, romi – 6,23% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei băcăuane Livezi astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 83,8%, romano catolici – 7,18%, penticostali – 2,02%, adventiști de ziua a șaptea – 1,66% și restul – nedeclarată sau altă religie. Trei obiective din comuna Livezi sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes județean:
- Așezarea eneolitică aparținând culturii Cucuteni, aflată la sud de satul Bălăneasa
- Așezarea din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), aflată la 2 km sud-vest de același sat, pe malul Tazlăului.
- Biserica de lemn Sfântul Dumitru din satul Poiana, construită în anul 1814.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/06/glubczyce-polonia.html
-->
Răspunsuri