Produsul medalistic de mai sus s-a realizat la Monetăria națională a statului român și celebrează 125 de ani de la nașterea poetului “luminii” - Lucian Blaga. Cândva Blaga a spus: ”Destinul omului este creația. Poetul este un mântuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală și le aduce în starea de grație." Poet fără cusur, Blaga este şi un filozof remarcabil, dramaturg, jurnalist, academician şi diplomat român. Cu o exprimare poetică distinctivă, a reușit să inspire pe ceilalți scriitori cu figuri de stil inedite şi plastice. Artizan al poeziei moderne, a plăsmuit armonia cu poezia expresionistă, europeană. Produsul medalistic s-a realizat în două variante de metal compoziție:
- Material – argint, puritatea – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 182 grame, calitatea – patinată, tirajul – 40 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 920 lei.
- Material – aliaj cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, calitatea – patinată, tirajul – 60 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 339 lei.
Lucian Blaga este un poet, dramaturg şi filosof român, care s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lancrăm, din judeţul Alba, „sat de lacrimi fără leac, aşa cum avea să-l numească poetul. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Este fiul preotului Isidor Blaga care „era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe „o fiinţă primară”. Îşi face studiile primare la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de Liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov, unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. În anul şcolar 1909-1910 Lucian Blaga, este numit preşedinte al Societăţii literare din Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. Împreună cu colegii va întreprinde o călătorie de studii în Grecia şi Italia. Rezultatul liric al acestui voiaj va fi un mănunchi de poeme, din care trei vor ajunge până la noi: Pe ţărm, Noapte, Naufragiaţilor. Ziarul „Românul” va consfinţi în 1914 debutul filosofului Lucian Blaga, odată cu publicarea studiului „Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson”. După liceu, se înscrie la Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul. A studiat apoi filosofia şi biologia la Universitatea din Viena până în 1920, când a obţinut titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie. În 1919, Sextil Puşcariu îi publică „Poemele luminii”, mai întâi în „Glasul Bucovinei” şi „Lamura”, apoi în volum. După un an îi apare la Sibiu şi culegerea de aforisme „Pietre pentru templul meu.” După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei „Gândirea” (apărută în 1921), de care se va despărţi în 1942, când înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943). Între timp, prima sa dramă, „Zamolxe”, apare în ziarul Voinţa (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa „Zamolxe” (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernăuţeană „Die Brucke” (1922) (Podul). Între 1924-1925, locuieşte în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voinţa şi Patria, membru in comitetul de direcţie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicaţiile „Gândirea”, „Adevărul literar” şi artistic şi „Cuvântul”. În anul 1926 a intrat în diplomaţie, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile României din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga, Berna (1926–1936) şi Viena (1936-1937) subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939). După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferenţiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu şi o mare influenţă asupra lui Ion Desideriu Sârbu. Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele „Cultura” din Cluj şi „Banatul” din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat Elogiul satului românesc. În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). Pentru că a refuzat o funcție politică a fost îndepărtat în mod brutal de la catedra. Fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. A tradus poeţi germani clasici şi moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică „Luntrea lui Caron”, publicat de asemenea postum. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public. Lucian Blaga a murit la 6 mai 1961, în Cluj, cu 3 zile înainte de a împlini vârsta de 66 de ani. A fost înmormântat în ziua sa de naştere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm.
***
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/09/tableta-cu-stiri-neconventionale-121.html
-->
Răspunsuri