Placheta de mai sus a fost bătută în anul 1923 și omagiază personalitatea bancherului Mauriciu Blank. Placheta cu o singură față și dimensiunile de 100 x 70 milimetri prezintă bustul bustul celui comemorat în profil spre stânga, într-un medalion rotund așezat pe un snop de spice de grâu și decorat sus dreapta cu o ramură de laur. Sub bust, un vapor de marfă plutește în depărtare pe valurile mării. Pe plachetă este aplicată următoarea inscripție: “BUCURESCI 20 IULIE 1923” apoi pe patru rânduri, ”OMAGIU DE ADMIRAȚIE LUI MAURICIU BLANK CU OCAZIA ANIVERSĂRII A 75 DE ANI DE VIAȚĂ RODNICĂ”. Pe marginea inferioară a plachetei este aplicată inscripția: “Societate anonimă continentală pentru exportul cerealelor”.
***
Mauriciu Blank a fost un bancher român de etnie evreiască, cofondator alături de Jacob Marmorosch al Băncii Marmorosch Blank. Mauriciu Blank s-a născut la 8/20 iulie 1848 în oraşul Piteşti, ca fiu întâiul născut al lui Lebu Blanco. A făcut studii la Viena devenind diplomat în ştiinţe comerciale şi financiare. Reîntors în România, în anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat de către Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoţ şi împrumut de bani. În anul 1869, după şase ani de activitate, Mauriciu Blank devine părtaş la câştig, iar un an mai târziu Jacob Marmorosch se retrage la Viena, unde a rămas aproape permanent, până la moartea sa, survenită la data de 30 decembrie 1904. La data de 1 ianuarie 1874, firma de negoţ şi import a lui Jacob Marmorosch se transformă în Banca Marmorosch, Blank & Co. De la această dată Mauriciu Blank renunţă la toate afacerile comerciale, axându-se pe afaceri strict financiare de bancă. În decursul timpului, sediul central al băncii s-a mutat pe rând, din zona Lipscani, pe strada Doamnei, într-un imobil construit de celebrul Saligny. În anul 1877, Banca Marmorosch, Blank & Co. a finanţat guvernul român în campania militară pentru obţinerea Independenţei de stat, iar ulterior a acordat fonduri statului român pentru construcţia mai multor căi ferate şi a participat la străpungerea tunelului de la Barboşi (1882), la canalizarea oraşului Bucureşti, precum şi la modernizarea portului Constanţa. În decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C.Brătianu i-a cerut părerea în legătură cu trimiterea tezaurului românesc la Moscova. Bătrânul bancher l-a sfătuit să nu-l trimită sub nici o formă în Rusia, susţinând că e mai sigur să fie trimis în Anglia. La replica lui Brătianu că ar trebui plătită o primă de asigurare de 10 milioane lei aur, Mauriciu Blank ar fi replicat: „Consider că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul ţării noastre nu este exagerată". Bătrânul bancher Mauriciu Blank a încetat din viaţă în anul 1929.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/05/monumente-ale-eroilor-buzoieni-comuna_31.html
-->
Răspunsuri