Medalia de mai sus s-a bătut la comanda Primăriei municipiului Râmnicu Sărat, în anul 1994 la Monetaria Statului, gravorul ei fiind Constantin Dumitrescu. Această piesă medalistică marchează 555 de ani de la prima atestare documentară a municipiului Râmnicu Sărat din județul Buzău. Medalia este realizată din tombac finisat și patinat. În câmpul central al aversului medaliei în interiorul a două cercuri continue concentrice este reprezentată clădirea Primăriei din Râmnicu Sărat având reprezentat dedesubt un motiv vegetal. Deasupra Primăriei este aplicat înscrisul RÂMNICU-SĂRAT iar imediat sub clădirea este vizibilă inscripția PRIMĂRIA. Periferic, circular, pe o bandă urmărind marginea medaliei, sunt aplicate inscripțiile circulare 555 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ * (la partea superioară) și MCDXXXIX – MCMXCIV * (1439 – 1994 la partea inferioară). Pe revers, în câmpul central al medaliei, în interiorul unui cerc periferic continuu este redată stema fostului județ Râmnicu Sărat: un scut cu un cal ridicat pe picioarele din spate, spre stânga, deasupra coroana cu cinci turnuri, scutul fiind încadrat de datele 1439 și 1994, frunze de stejar (stânga) și laur (dreapta), sus legenda semicirculară periferică urmărind marginea medaliei: 21 DECEMBRIE 1994 – DECLARAT MUNICIPIU.
Râmnicu Sărat este un municipiu din județul Buzău, fiind situat în partea de nord a Munteniei. Este străbătut de șoseaua națională DN2 care leagă capitala de provincia Moldova. Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată care leagă capitala de Moldova, orașul fiind deservit de o frumoasă gară proiectată de renumitul Anghel Saligny. Prima atestare documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din data de 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”. O vreme orașul a fost reședință de județ. Din anul 1994 orașul a fost declarat municipiu. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 33843 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 83,21%, romi – 8,26% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională actuală a municipiului Râmnicu Sărat se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,77%, iar restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos câteva dintre personalitățile care s-au născut sau au trăit vremelnic în acest oraș: căpitanul erou Pavel Zăgănescu - căpitan pompier, care a luptat împotriva turcilor în Bătălia din Dealul Spirii, academicienii: Ștefan Minovici (chimist), Petre Antonescu (arhitect), Traian Săvulescu (bilog și botanist), Costin Murgescu (economist), Constantin Robescu (inginer agronom), Gheorghe Manea (inginer), Teodor Oroveanu (inginer), general și om politic Nicolae Ciupercă, amiral, comandant al Marinei Militare Române în perioada 1979-1989 Ion Mușat, cântăreață de operă, operetă și lied Florica Cristoforeanu, compozitor și interpret de muzică folk Valeriu Sterian, antrenoare de gimnastică Marian Bitang, etc.
Clădirea actuală a Primăriei municipiului Râmnicu Sărat este situată în centrul orașului, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la nr.1 și este cunoscută de către localnici sub numele Palatul Administrativ sau vechea Prefectură. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea cu destinația de Prefectură de județ. Această clădire impunătoare este opera arhitecților Filip Xenopol şi Constantin Băicoianu. Şcolit în Germania, Filip Xenopol a lăsat o clădire de o remarcabilă valoare artistică, o adevărată emblemă a oraşului. Maniera în care a fost înălţată este una eclectică de factură academică franceză. Parterul, cu golurile în plin cintru, susţine nivelul superior al palatului, etajul, tratat în stil corintic. Faţada este dominată de corpul central cu trei travee, decroşat şi supraînălţat peste cornişa generală a volumului, prevăzut cu un atic acoperit de o cupolă. Ca şi la gară, un ceas stricat arată trecătorului, indiferent de momentul zilei, aceeaşi oră. Intrarea este evidenţiată printr-o scară monumentală, încadrată de două felinare frumos lucrate de meşteri din Bucureşti. Elementele de colţ sunt decroşate, mai scunde decât corpul central şi acoperite cu cupole trapezoidale cu lucarne. Palatul formează cap de perspectivă la străzile Nicolae Bălcescu şi Ion Mihalache. În privinţa celor care au contribuit la ridicarea clădirii, aflăm că: „întreprinderea construcţiunei palatului administrativ şi de justiţie al judeţului Râmnicu Sărat s-a adjudecat şi aprobat asupra d-lui E. Keller” (Gazeta Săteanului, iulie 1895).
Județul Râmnicu Sărat (interbelic) a fost o o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Muntenia cu reședința în orașul Râmnicu Sărat. Actualmente mare parte din teritoriul lui face parte din județul Buzău, cu excepția părții de nord, care face parte din județul Vrancea și a părții de est, care intră în componența judeșului Brăila. Județul Slam Râmnic (vechiul nume al Râmnicului-Sărat) datează din perioada organizării medievale a Țării Românești. La început, reședința județului a fost orașul Focșanii Munteni, aflat pe malul drept al Milcovului ce-l separa de orașul care aparținea Moldovei. În anul 1862, odată cu efectuarea unificării politice a Principatelor române, reședința județului a fost mutată la Râmnicu Sărat, deoarece era un târg mai mare situat în centrul județului, care a primit atunci și numele de Râmnicu Sărat. În timp noul județ a avut mai multe organizări, fiind compus dintr-un număr variabil de plăși. După reorganizarea administrativ-teritorială a județului, din anul 1938 județul conținea cinci plăși: Dumitrești. Plăinești, Boldu, I.G.Duca (cu reședința la Ciorăști) și Orașul (cu reședința în Râmnicu Sărat).
***
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/05/filatelie-centenarul-nasterii-regelui.htm
-->
Răspunsuri