Ianca este un oraș din județul Brăila, care include și satele: Berlești, Gara Ianca, Oprișenești, Perișoru, Plopu și Târlele Filiu, ce este situat în partea central-estică a județului, fiind traversat de șoseaua națională DN2B, care leagă între ele orașele Brăila și Buzău. La Ianca, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ211, care duce spre sud la Zăvoia, Roșiori și Griviția (ultima în județul Ialomița; unde se termină în DN2C); și șoseaua județeană DJ221, care duce spre nord la Șuțești, Râmnicelu, Gemenele și Cazasu (unde se termină în DN 22. Prin oraș trece și calea ferată Buzău – Brăila, pe care orașul este deservit de stațiile Ianca și Ianca Sat. La recensământul populației din anul 2011, localitatea număra 10343 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11383 locuitori) , dintre care: români – 92,81%, romi – 2,89% și restul –necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului brăilean Ianca, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,33% și restul – nedeclarată sau altă religie. Satul Ianca a fost înființat în anul 1834. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Ianca era reședința plășii Ianca din județul Brăila, și era formată din satele Ianca și Niculești, cu o populație totală de 1483 de locuitori ce trăiau în 820 de case. În comuna Ianca funcționau o fabrică de spirt înființată în 1878, 12 mori de vânt și una cu aburi, 2 biserici ortodoxe — una datând din 1834 și alta din 1885 — și două școli: una de băieți cu 69 de elevi înființată în 1863 și alta de fete, cu 42 de eleve, înființată în 1877. Pe teritoriul orașului actual mai funcționau pe atunci și comunele Ionești-Berlești și Perișoru, tot în plasa Ianca. Comuna Ionești-Berlești avea reședința în satul Berlești începând din 1840; ea avea o populație de 244 de locuitori; aici funcționau o moară de vânt și o școală mixtă cu 16 elevi, dintre care 2 fete. Comuna Perișoru avea în componență satele Perișoru, Plopu, Oprișenești și Jipești, cu 1164 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 61 de elevi înființată în 1852 și o biserică ortodoxă construită în 1854 de locuitori. În 1925, comuna Ianca avea în componență doar satul Ianca, cu 2545 de locuitori, fiind în continuare reședința plășii Ianca. Comuna Perișoru era în aceeași plasă și avea satele Berlești, Oprișenești, Perișoru, Plopu Nou și cătunul Plopu Vechi, cu 2556 locuitori, comuna Ionești-Berlești fiind desființată. În anul 1950, comunele au fost arondate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna Perișoru (care între timp își schimbase numele în Plopu) a fost desființată și inclusă în comuna Ianca, comună arondată din nou județului Brăila, reînființat. Comuna a căpătat atunci actuala componență, pentru ca în anul 1989 să fie declarat oraș. Trei obiective din orașul Ianca sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes județean ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente memoriale sau funerare. Primul sunt crucile de piatră datând din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea, aflate în cimitirul de lângă biserica din localitatea Ianca. Al doilea îl reprezintă statuia eroilor din Războiul de Independență al României și din Primul război mondial, ridicat în 1938 în fața casei de cultură de pe strada Brăilei. Un monument similar, ridicat în 1924, se află în satul Perișoru în dreptul școlii și bisericii. Enumăr aici câteva personalități culturale născute pe acest meleag: Ion Theodorescu-Sion (1882 - 1939) pictor, Nicolae Oncescu (1905 - 1964) geolog și Nicu Boboc (1933 - 2018) matematician. Nu poți vorbi însă de localitatea Ianca la timpul trecut dacă nu faci referire la „întregul” ei, și anume județul din care face parte, pentru că, indiferent de perioada istorică, interesele și nevoile lor au fost de multe ori comune. Braila, judet de câmpie, asezat, în parte, în vechiul ţinut stăpânit de turci – « raiaua » (1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828-1829 ) prins între Buceac şi Bărăgan și străjuit de Dunăre a jucat un rol economic deosebit de important la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX –lea, fiind considerat un intermediar comercial strategic cu zona Transilvaniei și nu numai. Sunt astfel documentate progrese remarcabile în toate domeniile vieții sociale , crește substanțial populația rurală,se mărește suprafața arabilă, sporește numărul atelierelor meșteșugărești ,apar primele fabrici, ia avânt comerțul (produsele locale destinate schimbului fiind cele provenite din cultivarea pământului: grâne, fructe, vinuri, precum şi din creşterea animalelor: carne, piei, brânzeturi, unt, lână, blănuri). Ianca, a avut evoluția ei marcată și influiențată de fiecare etapă istorică, de poziția sa geografică, dar și de apartenența sa la ”întreg”, dezvoltându-se mai întâi ca târg, preponderent negustoresc,primele semne urbane datând încă din 1878, când documentele atestă înființarea primei fabrici de spirt,a 12 mori de vânt și una de aburi. De aceeași perioadă se leagă începuturile învățământului, anul 1839 fiind socotit anul înființării școlii iencane, iar Radu Stoica primul învățător cu atestat al acesteia, cele spirituale prin construirea celor două biserici ortodoxe ”Adormirea Maicii Domnului” (1834-1836) și ” Sf. Ioan Botezătorul” (1872-1874), financiare prin înființarea Băncii Populare (1901) precum și în domeniul sănătății prin înființarea spitalului rural pentru contagioși, în 1903. Meșteșugul, negustoria, comerțul și expansiunea agrară reprezentă primele semne ale dezvoltării economice dar, cu siguranță, două ”puncte tari” au determinat dobândirea statului de oraș din 20 mai 1989, și anume înființarea Aerodromului Militar, respectiv industrializarea de tip comunist din perioada anilor 1970-1985.
Începuturile aviaţiei militare la Ianca datează încă din timpul celui de-al doilea război mondial (sept 1939 - 23 aug 1945), mai exact din anul 1941 când a fost dislocată o escadrilă ce efectua misiuni de sprijinire a forţelor terestre pentru eliberarea Basarabiei și mai bine de șase decenii a reprezentat emblema și mândria acestei comunități, contribuind la dezvoltarea sa economică. Inițial, aerodromul folosea o pistă naturală (islazul comunei) şi a activat în toată perioada războiului. Când acesta a luat sfârşit, odată cu instaurarea regimului comunist şi prezenţa trupelor sovietice în ţară, aviaţia, ca de altfel întreaga armată, a suferit modificări şi transformări. Prin apariţia celor două blocuri politico-militare – NATO şi Tratatul de la Varşovia – situaţia internaţională a devenit tensionată şi de aceea, în scopul întăririi flancului sudic al ţărilor membre ale tratatului, s-a hotărât introducerea de noi tehnici militare. Astfel, printr-un Ordin strict secret din 28 martie 1951, a luat fiinţă Divizia 3 Aviaţie Vânătoare, ce avea în componenţă Regimentele 11,12, şi 14, care au fost dislocate pe Aerodromul din Ianca. În paralel cu aducerea de tehnică militară sovietică, s-a trecut la amenajarea aerodromului, construcţia unei piste betonate, a punctelor de comandă şi observaţie, a hangarelor pentru avioane, cât şi a utilităţilor de cazarmare. În aceeaşi lună, Divizia a fost înzestrată cu primele 6 avioane reactive YAK-23 şi un avion reactiv de şcoală tip YAK-17, dintr-un total necesar de 90 de avioane. Aparatele au fost montate şi încercate în aer de tehnicieni şi piloţi sovietici, ulterior trecându-se şi la pregătirea piloţilor români. Maiorul Răican Aurel,comandantul Regimentului 14 ,rămâne în istorie ca pilotul primului zbor al aviației reactive. Astăzi,aerodromul,din păcate, este istorie. Dezvoltarea economică a localității este influiențată pozitiv,cu siguranță, de prezența zăcămintelor de origine biogenă, țiței și gaze naturale, ce reprezintă materia primă cea mai importantă pentru industria chimică și producerea carburanților, din zonele Plopu, Bordei Verde și Oprișenești determinând, în 1967 înființarea Schelei de Extracție cu activitate principală în extracția acestora. Activitatea în sine a influiențat,l a un moment dat chiar și învățământul autohton prin necesitatea de a forma forță de muncă de specialitate. Cu suișurile și coborâșurile ei, marcate de evoluția societății postdecembriste, activitatea de extracție se desfășoară și astăzi, în statut privat prin SC OMV Petrom S.A. a,creând constant plus valoare în economia locală. Poziționarea geografică a localității, caracterizată prin predominanța reliefului de câmpie influiențează structura terenurilor agricole dominată de terenurile arabile (90%),pășuni și vii .Prezența unor terenuri fertile, compatibile culturilor necerealiere de tipul sfeclei de zahăr coroborată cu abordarea unei industrializări excesive,de tip comunist,a determinat construirea în zonă a Fabricii de Industrializare a Zahărului, la nivelul anilor 1978-1981, activitate care, deși, din păcate, nu a rezistat timpului a contribuit semnificativ la satisfacerea nevoii de a realiza infrastructura de servicii publice (apă, canal, gaze) precum și pe aceea de a asigura un grad înalt de valorificare a forței de muncă locale. Fie că vorbim de extindere pentru parte de utilități, exemplul apei potabile, fie că vorbim de o infrastructură nouă, cum a fost cazul canalizării și Stației de Epurare, construite în paralel cu fabrica de zahăr, este certă constituirea capitalului locativ(1979- 1983), de tipul blocurilor comuniste, asigurându-se astfel creșterea gradului de confort al populației.Din păcate, imediat după revoluție, economia României a avut parte de un declin rapid. Dintr-o dată tot ceea ce construise extensiv comunismul a devenit inutil, economia românească confruntându-se cu lipsa competitivității produselor sale, cu reforme slab adaptate nevoilor interne, cu fărâmițarea exploatațiilor agricole și distrugerea sistemelor de irigații, cu privatizări greoaie și ineficiente a companiilor de stat, cu șomaj ridicat și un real exod al forței de muncă pe piață externă. Reforma agrară,postdecembristă, a avut două obiective fundamentale:
- un obiectiv social, pentru reconstituirea dreptului de proprietate al foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și constituirea unui drept de proprietate al celor care deși nu l-au avut au fost indreptățiți.
- un obiectiv economico-juridic,care a vizat adoptarea unor măsuri privind elaborarea cadrului legislativ arendării terenurilor agricole, libera circiulație juridică a acestora în scopul creării și consolidării proprietății funciare și a noilor relații agrare,precum și a pieței agricole aferente.
Astfel, fie că vorbim de arendași români sau străini, fie că vorbim de proprietari români sau străini, în unitatea administrativ-teritorială Ianca, astăzi, sunt constituite asociații agricole mari,cu potențial, care, în funcție de poziția geografică și calitățile terenurilor agricole, au structurat și dezvoltat o agricultură modernă, retehnologizată și adaptată setului legislativ al politicii agrare existente în UE, asigurând locuri de muncă și putere economică zonei.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/06/cartofilie-judetul-vaslui-banca.html
-->
Răspunsuri