Radu Portocală a fost un avocat, deputat, specialist în finanțe maritime, ministru, om politic liberal, primar al Brăilei și senator român, una din multele victime a regimului comunist din România. El s-a născut la data de 12 august 1888 la Brăila și a decedat în închisoarea de la Sighet în data de 13 aprilie 1952. Familia sa venit în România înainte de 1800 din Insulele Ioniene, pe atunci posesiune venețiană. Tatăl său, Miltiade, a fost director al sucursalei BNR din Brăila. Mama sa Amalia parvine din familia Djuvara. După absolvirea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1907), Radu Portocală a studiat dreptul și filozofia la Universitatea din București. A fost președinte al Uniunii Studenților Români, societate generală care cuprindea toate societățile facultăților din București. În 1909 a organizat, împreună cu omologul său de la Iași, C.N. Ifrim, primul Congres al studenților români de pretutindeni, la care au participat și numeroși studenți români de la Universitățile din Chișinău, Cernăuți, Viena. S-a căsătorit în 1914 cu Maria Margareta Olănescu, descendentă prin mamă, la rândul său, dintr-o familie cu vechi tradiții liberale. Mobilizat în 1916, a rămas pe front până la sfârșitul războiului (Regimentul 3 Artilerie). În perioada 1925 – 1939 a fost membru al Baroului de avocați Brăila, specializat în drept maritim și fluvial și mai tîrziu financiar. În anul 1939 s-a transferat la Baroul Ilfov. După 1940, îndepărtându-se de politică, intră în lumea finanțelor, fiind numit președinte sau vice-președinte al mai multor consilii de administrație: Banca Întreprinderilor Miniere, Creditul Industrial, Reșița, etc. A fost membru al Partidului Național Liberal, primar al Brăilei în perioada 1922 – 1925, deputat și senator în mai multe legislaturi. În anul 1932 Mihail Sebastian îl caracteriza: “O personalitate politică într'adevăr distinsă: d. Radu Portocală, un om tânăr, un organizator excelent, o minte personală și deschisă.” A fost membru în trei guverne liberale conduse de Gheorghe Tătărăscu. S-a retras din politica activă în vara lui 1940, în momentul cedării Basarabiei și când se prefigura venirea la putere a lui Ion Antonescu. În 1943-1944 a asigurat o parte din legăturile dintre Regele Mihai I și partidele politice, în vederea pregătirii acțiunii de la 23 august 1944. În iunie 1945 a fost ales președinte de onoare al organizației Brăila a Partidului Național Liberal. Între 1945 și 1948 a refuzat de două ori postul de ministru de finanțe. Arestat prima oară în 1948, este deținut timp de 9 luni la închisoarea Văcărești, timp în care i se înscenează un proces de sabotaj. Condamnat, intentează recurs pe care și-l pledează singur și este scos din cauză. Eliberat de numai câteva luni, bolnav, este din nou arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, “Noaptea demnitarilor”, și transportat împreună cu "lotul foștilor demnitari" în închisoarea de la Sighet. În 1952-1953 este torturat până la moarte. A fost decorat cu: Steaua României, Coroana României, Crucea comemorativă a războiului 1916 – 1918, Medalia Victoriei, Ofițer al “Legiunii de onoare” (Franța), Cavaler al Ordinului “George I” (Grecia) și Cavaler al Ordinului “Coroana Italiei”.
Muzeul Brăilei s-a născut odată cu biblioteca publică a oraşului, fiind întemeiat la începutul anilor '80 ai veacului al XIX-lea. Atunci, mai precis la sfârşitul anului 1880, la 3 noiembrie, în Conferinţa profesorilor din cadrul gimnaziului real din Brăila 8 din cei 10 profesori: Şt. C. Hepites, I. Guliotti, Z. Deimeze, Iordan Dimitriu, I.C.Tacit, Pr. M. Guzianu, Drag. Constantinescu şi Atanasie Popescu - directorul acestei instituţii de învăţământ au hotărât să supună subscripţiei publice înfiinţarea unei biblioteci şi a unui muzeu pe lângă gimnaziu. Muzeul se poate vizita şi azi în Piaţa Traian, la nr. 3
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/07/frombork-polonia.html
-->
Răspunsuri