Ștefan Procopiu a fost un fizician, profesor universitar și inventator român, membru titular (din anul 1955) al Academiei Române, care s-a născut la data de 19 ianuarie 1890, la Tutova, județul Vaslui și a decedat la data de 22 august 1972 la Iași.A urmat cursurile școlii primare și ale Liceului Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad. Licențiat al secției fizico–chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), a urmat alte studii universitare la Paris. Între 1 septembrie 1917 și noiembrie 1919 a funcționat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad. La 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate a Universității din Iași, la care a predat până la pensionarea sa (1 octombrie 1962). A fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei (decembrie 1937), până la 1 februarie 1941, când trece decan al Facultății de Științe a Universității Iași. A fost deslarat Doctor honoris causa al Politehnicii din Iași (1 februarie 1967), membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel pentru Fizică, membru al multor societăți științifice române și străine. Începând cu data de 20 decembrie 1936 a fost membru titular al Academiei de Științe din România. Pentru activitatea sa a fost distins cu ordinele: Muncii, Meritul Științific și Steaua României. A descoperit Magnetonul Bohr-Procopiu (1912), Fenomenul Procopiu (1921) și Efectul Procopiu de depolarizare a luminii (1930). A publicat 177 lucrări științifice.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/08/cartofilie-judetul-arges-clubul.html
-->
Răspunsuri