Autorităţile municipiului Sibiu, prin Consorţiul Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019, au lansat în data de 21 noiembrie 2019 prima monedă locală din România, în pregătirea programului Sibiu Capitală Gastronomică Europeană. Moneda se numește “sibcoin” şi a fost propusă de Eugen Ţîntar. Denumirea a fost aleasă în urma unui concurs de soluţii, organizat online, la care s-au putut înscrie toţi cei interesaţi. Au mai fost propuse denumiri ca ”Sibian”, ”Cibin”, ”Cibinium”, ”EuroSibanul”, ”Oi” sau ” Bulz”, făcând referire la tradiţia oieritului din zona Mărginimii sibiului. Moneda locală circulă într-o zonă geografică limitată şi poate fi folosită doar în cadrul unei reţele locale/regionale de organizaţii. Nu înlocuieşte moneda naţională, nu se află în competiţie cu aceasta şi nu este tranzacţionată în sistemul bancar, fiind o monedă complementară. Moneda locală are drept scop încurajarea schimburilor locale şi construcţia de reţele locale/regionale de producţie si comerţ. Moneda locală nu pune în niciun fel în discuţie folosirea monedei naţionale oficiale, emisă de Banca Naţională şi garantată de Stat sau Uniunea Europeană, în cazul Euro. În lume există aproximativ 300 de monede locale, ele fiind listate în Complementary Currency Resource Center (o bază de date mondială pentru monedele locale sau regionale). Consorţiul Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019 este format din Consiliul Judeţean Sibiu, Primăria Municipiului Sibiu, Primăria Municipiului Mediaş, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu şi Asociaţia Judeţeană de Turism Sibiu. Sibiu a primit, în ianuarie 2017, la Atena, titlul oficial de Regiune Gastronomică Europeană în 2019, titulatură pe care o va împărţi cu Regiunea Egeea de Sud (Grecia). Dosarul de candidatură al Sibiului a fost depus în iunie 2016, iar în perioada 2017 - 2019 bugetul estimat al programului a fost estimat la peste opt milioane de euro.
Turnul Sfatului din Sibiu (în limba germană Hermannstädter Ratsturm) este un turn pe sub care este un gang de trecere între Piața Mare și Piața Mică. El a fost construit în secolul al XIII-lea, la parterul său aflându-se poarta de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului. În decursul timpului, a suferit mai multe refaceri, care i-au alterat forma inițială. Turnul actual nu mai păstrează din construcția inițială decât doar nucleul ridicat până la înălțimea întâiului etaj. El a fost refăcut de mai multe ori în decursul timpului, fiind supraînălțat și înglobat unui grup de construcții. Etajele superioare ale turnului s-au prăbușit la 17 februarie 1585 și l-au îngropat sub ziduri pe pictorul Johann David ce lucra la zugrăvirea bolții. Ca urmare, în perioada 1586-1588 s-au efectuat o serie de lucrări ample de reconstrucție. Acoperișul turnului, în formă piramidală ascuțită cu patru turnulețe la colțuri a fost reparat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, prima dată în anul 1719 de către Magistratul orașului apoi in anul 1750, când s-a luat decizia înlocuirii acoperișului în formă piramidală ascuțită cu unul mai ieftin, scund. După cum reiese din acuarela Târgul anual de la Sibiu în 1789 a pictorului Franz Neuhauser, acoperișul turnului era construit în formă piramidală scundă, cu ruptură de pantă, cu patru turnulețe la colțuri. Și acesta a fost înlocuit între anii 1824-1826 când s-a adăugat ultimul etaj și s-a refăcut acoperișul care a căpătat forma actuală, de bulb. Turnul Sfatului a fost restaurat complet în perioada 1961-1962, în interiorul său organizându-se expoziția "Aspecte din istoria Sibiului". În decursul timpului, turnului i s-au dat diferite utilizări. Astfel a fost utilizat ca turn de poartă, depozit de grâne, ca foișor de foc (punct de observație a incendiilor), ca închisoare și chiar, pentru o vreme, ca muzeu de științe naturale (pe la mijlocul secolului al XIX-lea). În acest moment, turnul este folosit pentru diferite expoziții și ca punct de belvedere, de la nivelul superior al turnului vizitatorii putând să vadă întregul oraș Sibiu și culmile munților Făgăraș. Turnul Sfatului este o clădire cu șapte etaje retrase succesiv, având fațadele marcate prin deschideri înguste de forma unor metereze. Edificiul este susținut de contraforturi înalte, care se retrag în trepte, pe laturile dinspre Piața Mare și Piața Mică. În contraforturile de pe latura sudică a turnului sunt încastrați doi lei reprezentați în relief, despre care se presupunea că făceau parte din structura originală a turnului, dar care par a fi sculptați în perioada Renașterii (ultima treime a secolului al XVI-lea). La parter se află o amplă trecere boltită care face legătura între Piața Mică și Piața Mare. De asemenea, în 1930 a fost deschisă o nouă trecere boltită pe sub turn, în partea dreaptă, prin demolarea unei părți din clădirea învecinată aflată în Piața Mare nr. 2. Accesul în interiorul turnului se face pe o ușă de mici dimensiuni, amplasată în Piața Mică. De aici se urcă pe o scară îngustă, în spirală, care duce la etajele superioare. La etajul VI se află mecanismul orologiului, având cadrane pe toate cele patru laturi ale turnului, în timp ce la ultimul etaj a fost organizat un punct de belvedere asupra orașului vechi.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/11/info-numis-mondo-121.html
-->
Răspunsuri
STEMA ACTUALĂ A MUNICIPIULUI SIBIU