A XXIV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Seul, capitala statului Coreea de Sud, în perioada 17 septembrie – 2 octombrie 1988.
La competiție au participat 8465 de sportivi din 159 de țări ale lumii care au concurat în 263 de probe din 27 de sporturi diferite. După boicotul de la Jocurile Olimpice din 1976, 1980 și 1984 și aceste jocuri au fost boicotate de Coreea de Nord și Cuba, iar Etiopia, Nicaragua și Seychelles nu și-au permis să-și trimită sportivii din motive economice.
Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul I – U.R.S.S. cu 132 de medalii, locul II – R.D.G cu 102 medalii și locul III – S.U.A. cu 94 de medalii. Cu o participare de 68 sportivi în 10 sporturi, România a obținut 24 medalii dintre care: șapte medalii de aur, 11 de bronz și 6 de bronz obținând locul 8 în clasamnetul general pe medalii. Medaliile de aur au fost obținute de către:
Daniela Silivaș- în trei probe de gimnastică: paralele, bârnă și sol
Paula Ivan– atletism, 1500 metri
Sorin Babii– tir, pistol liber
Vasile Pușcașu– lupte libere, 100 kilograme
Rodica Arba și Olga Homeghi– canotaj echipaj, 2 rame fără cârmaci
Într-o perioadă a Olimpiadelor politice, Nicolae Ceauşescu a hotărât ca la Seul 1988 să meargă doar cine urma să ia medalie. De aici a rezultat o prezenţă minimă a delegaţiei tricolore, dar şi o eficienţă remarcabilă din punctul de vedere al palmaresului. În plin război rece, sportul nu putea rămâne separat de interesele marilor puteri, aşa că dictonul cu „important e să participi” s-a transformat în „important e să-i boicotăm pe adversarii noştri politici”. Americanii nu au mers la Moscova 1980, ruşii le-au întors favoarea la Los Angeles 1984. Românii au profitat din plin, obţinând atunci rezultate istorice, la ediţia din '84 clasându-se pe un loc 2 general, care acum nu mai poate fi atins nici în cele mai fanteziste vise. Urma Seul 1988, iar lupta dintre vest şi est continua să se dea pe tărâm politic. Coreea de Nord se lupta cu Sudul, aşa că aliaţii comuniştilor au decis să nu se prezinte. Au lipsit naţiuni de genul Albania, Cuba, Madagascar, Seychelles, Etiopia sau Nicaragua. A existat însă un adevărat proces de negociere pentru ca ţările din fostul bloc comunist, în frunte cu URSS, să participe. A fost o ediție extrem de curioasă din punctul de vedere al României, deoarece nu am fost prezenţi decât cu 63 de sportivi, în condiţiile în care la Moscova am avut 228, iar la Los Angeles 124. Era însă perioada în care Ceauşescu se pregătea să anunţe că am scăpat de datoriile externe, şi cureaua trebuia strânsă la maxim, iar o delegaţie prea numeroasă, atât de departe, era probabil privită ca o cheltuială nepotrivită înaltelor idealuri ale comunismului. Un oficial al sportului românesc a declarat; Motivul pentru care nu am fost decât cu 63 de sportivi a fost strict politic. S-a spus clar dinainte că nu va merge decât cine are şanse la medalie. Ceilalţi nu trebuiau să se califice, deşi ar fi putut s-o facă, pentru că baremurile nu erau atât de greu de îndeplinit. Dar trebuia să-ţi asumi responsabilitatea că sportivul respectiv merge să ia medalie. Aici au avut de suferit cel mai mult cei tineri, care ar fi putut fi pregătiţi pentru olimpiadele următoare şi care ar fi câştigat o experienţă adevărată prin prezenţa lor acolo. Eu am fost cel care s-a ocupat de deplasarea delegaţiei României şi nu am reuşit să-i conving pe cei cu putere de decizie nici măcar să ne dea un alt avion pentru a ne transporta materialele, gen bărcile, canoele etc. Aşa că singurul avion cu care am mers la Seul l-am transformat în bou-avion. În spate stăteau materialele, iar în faţă sportivii. Erau atât de înghesuiţi, încât stăteau cu picioarele la gură. Nu au fost luaţi în delegaţie nici măcar cei strict necesari, mă refer la antrenori sau oficiali. În schimb, Emil Bobu a ştiut să dea jos din avion pe cineva din COR pentru a se urca el.” Pentru o delegaţie atât de subţire rezultatele au fost de-a dreptul spectaculoase. Am terminat pe locul 8 la general, cu un total de 24 de medalii. Dar, atenţie, de fapt, din cei 63 de oameni prezenţi s-au întors acasă cu medalie pe gât 48, pentru că între sporturile medaliate au fost cei de la canotaj, de exemplu, unde erau mai mulţi reprezentanţi la o singură probă. Totuşi, cine poate ştii, cam care ar fi fost bilanţul final dacă am fi mers cu întreaga delegaţie cu care România ar fi putut să se califice, pentru că în mod sigur ar mai fi fost loc şi de alte medalii.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/03/filatelie-jocurile-olimpice-de-vara-de.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri