Până la apariția unor organe specializate de aparare a ordinii si linistii interne, ca politia, armata, justitia etc., oranduirea sociala a fost asigurata cu concursul întregii colectivitati. Comunitatea avea o serie de instrumente care au slujit pe planul activitatilor de natura politieneasca diverse interese: siguranta în pace a familiei, a obstii, a grupului local, a întregului trib. De-a lungul timpului apararea ordinii si linistii publice în Tarile Romane a fost încredintata unor organe care au purtat diferite denumiri: vornicul, vataful de vanatori, spatarul, aga în Tara Romaneasca. Cuvantul "politie" s-a împamantenit în limba romana probabil din epoca fanariota sub influenta greceasca în secolele XVII - XVIII. În baza Regulamentului Organic din 1831 se trece la organizarea generala a politiei. În activitatea sa Agia s-a bazat pe Regulamentul întocmit de Aga Costache Cantacuzino denumit "Alcatuirea politiei si drepturile sale" - prima lege a politiei cuprinzand 46 de articole. Legea din 17.06.1878 instituie la Bucuresti o politie judiciara si acorda tuturor comunelor urbane dreptul de a avea o politie municipala. În judetul Buzau în secolele XVIII - XIX ordinea si siguranta publica au fost încredintate ispravnicului care pana la Alexandru Ipsilanti era si administratorul judetului si, totodata, judecator local, fiind ajutat în îndeplinirea functiei de catre zapcii. Prin aplicarea prevederilor Regulamentului Organic s-a creat politia, iar la punctul 3 al memoriului trimis catre Obsteasca Adunare a Tarii Romanesti la 23.10.1831 se specifica: "Fiindca acest oras (Buzaul) se afla în drum mare din obstestile asezamantului trebuind a cere a se înfiinta politia cat mai în grab, un logofat, 2 paznici si 4 epistati, caci din lipsa acestora se vor pricinui greseli a caror greutate cade asupra carmuirii". Fondurile documentare contin informatii referitoare la atributiile politiei buzoiene: de a tine evidenta populatiei si strainilor, de a supraveghea comportarea celor care veneau din strainatate, strangerea contributiei locuitorilor pentru executarea unor lucrari edilitare, urmarirea si prinderea celor ce fugeau de pe mosii, a pastorilor transilvaneni fugiti din Ardeal, asigurarea verificarilor recrutarii în judet, prinderea autorilor unor spargeri, urmarirea talharilor, a celor ce se organizau în banda. În secolul XX prin legea de la 01.04.1903 omul politic de anvergura Vasile Lascar va moderniza politia, lege prin care s-a obtinut stabilitatea functionarului de politie. În Regulamentul din septembrie 1904 se stipula: "politia din orase sta sub autoritatea ministrului de interne". În perioada ocupatiei germane - 1916 - 1918 - orasul Buzau a fost invadat de cavaleria bavareza astfel încat în aceste locuri se instaleaza administratia militara germana. Organele de ordine romanesti au fost nevoite sa puna în practica dispozitiile autoritatilor de ocupatie. Anul 1929 aduce politistilor buzoieni o noua lege care stipula atributiile generale ale politiei defalcate pe: politia administrativa - care apara libertatea, proprietatea si siguranta persoanelor - si politie judiciara - care constata si urmarea orice infractiune de siguranta sau informationala. O noua lege de organizare a politiei în 1938 semnata de regele Carol al II-lea stipula trecerea politiei urbane din judete sub conducerea comandamentului Legiunii de jandarmi. Realitatile din teren si o puternica opozitie au condus la 01.03.1938 la abrogarea acestei legi. Încordarea relatiilor internationale din 1938 a intrat în atentia organelor specializate romane, astfel încat organele buzoiene de contrainformatii desfasurau activitati specifice. Dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial politia buzoiana s-a implicat în urmarirea si arestarea spionilor sovietici si a aflat o serie de amanunte legate de starea de fapt din Basarabia; de asemenea, s-au luat masuri pentru preîntampinarea actelor de sabotaj. În aceeasi perioada autoritatile competente buzoiene au luat masuri fata de controlul si supravegherea asistentei asigurate refugiatilor polonezi, iar dupa Dictatul de la Viena si întelegerea de la Craiova a fost monitorizata de catre politistii buzoieni trecerea prin Buzau a refugiatilor din Transilvania, Basarabia si Bucovina. Anul 1943 aduce politiei buzoiene, dupa mai bine de 100 de ani de la înfiintare un sediu propriu. În secolul XIX si în prima jumatatea a secolului XX politia a avut sedii provizorii în case închiriate de la anumiti locuitori. În luna iunie 1943 politia locala a fost mutata în imobilul "General Leon Gavriliul" din str. Transilvaniei, nr. 3. În 1944 politia buzoiana a fost mutata în sediul Palatului Comunal. Prin Decretul nr. 25 din 23.01.1949 a fost desfiintata politia si înfiintata Directiunea Generala a Militiei avand ca principale atributii urmarirea si cercetarea infractiunilor de pe întreg teritoriul tarii, din atributiile Militiei disparand activitatea informativa si contrainformativa care îi va reveni noii structuri înfiintate în 1949 - Securitatea Statului. Militia buzoiana a trecut în totalitate de partea Revolutiei din decembrie 1989, iar în art. 4 din Legea 40 din 18.12.1990 se stipuleaza: "Politia face parte din Ministerul de Interne (.) si îndeplineste atributiile ministrului privind asigurarea respectarii legilor, ordinii si linistii publice". Prin Legea nr. 26 din 11.05.1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane politia a revenit în actualitate ca o institutie de baza în exercitarea atributiilor pe linia apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor, avutului privat si public, prevenirii si descoperirii infractiunilor, respectarii ordinii si linistii publice. O schimbare radicala în organizarea si functionarea Politiei Romane a provocat-o adoptarea Legii nr. 218 din 23.04.2002. De asta data activitatea Politiei Romane constituie serviciu public specializat si se realizeaza în interesul persoanei, al comunitatii, precum si în sprijinul institutiilor statului. Mai mult decat atat se realizeaza demilitarizarea structurilor de politie revenindu-se la modelul de dinainte de 1949. Practic, prin adoptarea Legii 360 din 06.06.2002 privind statutul politistului, acesta devine "functionar public civil cu statut special înarmat, ce poarta de regula uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia Romana prin lege". Prin adoptarea acestor 2 acte normative se doreste punerea în practica a principiilor europene de asigurare a ordinii si linistii publice, politistul fiind functionar public în slujba comunitatii si a statului. Mai mult, deoarece Ministerul Administratiei si Internelor este minister integrator cu atributii concrete pe capitolul 24 "Justitie si afaceri interne", politiei îi revin importante sarcini de îndeplinit pentru realizarea acestui obiectiv important. O rezultanta a periplului istoric expus în randurile anterioare apreciem ca fiind afirmatia omului de stat Vasile Lascar în pledoaria sa din 25.01.1903 în Senatul Romaniei: ".orice alte reforme am face, oricat de bune si folositoare ar fi, ele ar fi de prisos daca n-avem garantata mai întai ordinea publica si siguranta interioara a statului.
***
Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituţiei agiei), continuă cu domnia lui Mihai Sutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIŢIE. In 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuţiile poliţiei sunt extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală. La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica poliţienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliţii” şi "obişnuitei poliţii”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti. Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului (8 iulie 1929), competenţele organelor de poliţie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română ale cărei competenţe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturilor legitime ale cetăţenilor, precum şi a altor drepturi prevăzute în acte internaţionale la care România este parte.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/09/houten-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri