Cenaclul “Lamura” al scriitorilor țărani a fost un for de cultură fondat în regimul comunist în județul Arad. A fost o mișcare literară promovată din inițiativa Partidului Comunist ea existând în toate statele lagărului socialist. Fenomenul în ansamblu a fost unul complex, cuprinzând întreaga sferă de creație, inclusiv cea tradițională. Ca urmare au fost înființate și finanțate ansambluri mari de cântece și dansuri, după modelul Moscovei, iar repertoriile și-au schimbat conținutul. În cazul României, ideea de creator nou, a cărui datorie era aceea să cânte frumusețile patriei, realizările comuniste, munca în fabrici, uzine și pe ogoarele ţării, a apărut în prelungirea ideii de om nou. Răspunzând noii politici culturale, de prin anii 60 în România încep să apară mai multe culegeri de cântece noi, editate de Casele regionale ale creației populare. De referință rămâne însă anul 1971, când în România a avut loc un moment de cotitură ideologică în interiorul PCR, prin “tezele din iulie” şi prin cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la plenara CC al PCR din noiembrie, care a dus, printre altele, la politizarea accentuată a culturii. Se crede că mișcarea aceasta literară s-a înfiripat prin anii 1965-1968, și a început să se dezvolte odată cu înființarea Casei Creaţiei Populare a Judeţului Arad, adică în perioada imediat următoare ieșirii de sub influența moscovită, când în țară a început să se manifeste naționalismului românesc promovat de Ceaușescu. Una din atribuțiile angajaților acestei instituții a fost depistarea în teritoriu a versificatorilor țărani, urmată de antrenarea lor în scrierea de poezii patriotice. O schimbare importantă în activitatea acestor creatori amatori care au intrat în evidențele nou înființatului Centru de Îndrumare a Creației Populare și Mișcării Artistice de Masă al Județului Arad a avut loc în anul 1976, când sub coordonarea prof. Teodor Uiuiu, a fost înființat special Cenaclul creatorilor ţărani „Lamura”. Semnificativ este și faptul că oficializarea cenaclului a coincis cu anul lansării Festivalului Național „Cântarea României”. Vreme de trei decenii, scriitorii țărani au fost încurajaţi, stimulaţi, organizaţi, publicați. Producțiile literare au fost citite la ședințele cenaclului, au fost recitate de autorii lor, de șoimii patriei și de elevi la serbări și spectacole, au fost publicate în ziarul arădean „Flacăra Roșie”, difuzate la Radio, puse pe melodii și cântate, etc. Conform unei listei, care s-a păstrat în arhivă, la un moment dat, din această mișcare literară au făcut parte 57 de persoane. Acești „scriitori” erau vizitați în satul lor de ziariști și chiar de reporteri de la Radio București. Li se luau interviuri, erau puși să recite, li se solicitau poezii. De pildă unei poete i s-a solicitat de către Revista „Femeia” să trimită două poezii închinate „Tov. Nicolae Ceaușescu”. O parte din acești scriitori, îmbrăcați în portul popular din satul lor, au reprezentat Aradul la fazele interjudețene și la faza națională a Festivalului Național „Cântarea României” de la București, unde au fost premiați. Unii dintre ei, au apărut în antologii sau în seria intitulată semnificativ Scriitori țărani, publicate de Centrul de Îndrumare a Creației Populare și Mișcării Artistice de Masă al Județului Arad. Cenacliștii au scris de toate, poezie, proză, montaje pentru brigăzile de agitație şi piese de teatru. Privită în ansamblu, această creaţie a fost însă una inegală, fiind scrisă după cum s-a priceput fiecare. Tematica a fost și ea foarte diversă, în funcție de inspirație, de solicitări și de evenimente. Cenacliștii au scris poezii cu conținut istoric, poezii închinate partidului, poezii despre dragostea de ţară, poezii de atitudine faţă de cei ce plecau din ţară, poezii despre satul sau ținutul lor, chiar poezii lirice, de dragoste. Anul 1989 a produs însă schimbări majore și în cultură. Centrul de creație a fost reorganizat, a fost numit alt director, atitudinea față de acest tip de producții literare s-a schimbat parțial și ea. La aceasta s-a adăugat dispariția prematură a mentorului cenacliștilor, îmbătrânirea sau moartea generației de țărani de succes etc. Din inerție, activitatea a mai continuat câțiva ani însă înlocuitorii fostului președinte al Cenaclului n-au mai avut energia și entuziasmul acestuia. Ședințele cenaclului în perioada 1992-1994 s-au desfășurat cu câte 5 membrii, toți din Arad și împrejurimi, ca în cele din urmă să înceteze. Să nu uităm că a fost un cenaclu care s-a constituit la comandă politică și a fost finanțat de o instituție a statului comunist. Desființarea a produs în rândul membrilor regrete și chiar o undă de tristețe. Și astfel membrii cenaclului Lamura, ca grup au dispărut din peisajul cultural județean și național.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/05/monede-euro-germane-de-colectie-18.html
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/aviz-portugalia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
Vizualizări: 2
-->
Răspunsuri