Colecţionarul este un om curios, dar mai ales un om sensibil. Îşi creează propriul univers material bazat pe lucruri atent selectate. Însă el nu poate crea acest edificiu fără o puternică legătură afectivă cu alţi colegi de pasiune. Deşi sunt mulţi cei veniţi în această breaslă, puţini sunt cei aleşi de colecţionar a-i fi prieteni. Aceştia îi asigură informaţiile necesare, protecţie dar şi afecţiune. Deşi relativ recentă, a devenit deja celebră istoria unui coleg care, pe patul de spital, după câteva zile de profundă suferinţă şi tăcere, a revenit brusc către familie, întrebând dacă a primit coletul de la un alt coleg, după care, la câteva momente, a căzut în tăcerea eternă. Pornind de la pasiunea unor colecţionari care atinge paroxismul când este vorba de propria colecţie şi continuând cu cei care doresc să-şi exprime admiraţia faţă de alţii cu ocazia unor aniversări, vă propunem un material în care prezentăm o serie de insigne cu efigia sau numele unor colecţionari. Materialul nu se doreşte a fi exhaustiv, ci un exemplu de urmat în emiterea unor astfel de însemne , fie de către împătimiţi, fie de către prieteni sau chiar de către marea comunitate a colecţionarilor de insigne. Insigna Colecţia Ioan Dogaru s-a realizat în anul 1986 cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta, la împlinirea unui centenar de oplimpism, este realizată din tombac emailat la cald la Monetăria Monetăria Statului. Ea se prezintă sub forma unui dreptunghi cu colțurile rotunjite, având dimensiunile de gabarit de 40 x 22 de milimetri. Insigna s-a realizat după proiectului lui Ioan Dogaru, în 70 de exemplare și nu are variante de culoare.
***
Născut în noiembrie 1922, în satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu, județul Bacău, Ioan Dogaru a ales cariera militară. A avansat până la gradul de colonel, dar hobby-ul său a fost dintotdeauna medalistica, domeniu în care a activat ca un fin și pasionat colecționar, dar și în calitate de creator de medalii. Membru al Societății Numismatice Române (din anul 1965) și, apoi, în comitetul de conducere al Societății mai sus-menționate (1980), pune bazele Secției de Numismatică a Cercului Militar Național, fiind ales președinte al acesteia între anii 1976 - 1998. Organizarea numeroaselor expoziții, susținerea de comunicări științifice, publicarea a peste 20 de cataloage și lucrări de specialitate, a zecilor de articole privind istoria și cultura româneascã oglindite în medalisticã, dar și impresionanta și valoroasa colecție donată Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău în anul 1996 – toate au dus la conferirea titlului de cetățean de onoare al municipiului de pe malurile Bistriței, în același an. Începând cu anul 1997, colecția donată de Ioan Dogaru a fost etalată în cadrul unei expoziþii permanente pentru publicul vizitator, într-o salã specialã, care a luat numele donatorului. Inițial, expoziția cuprindea un număr de 205 medalii și plachete (cu teme din domeniile istoriei, literaturii, culturii, învățămâîntului, religiei și sănătății), lucrări de artă (tablouri personale sau semnate de V. Atanasiu și graficã de Marcel Olinescu) sau lucrãri de specialitate al căror autor era însuși Ioan Dogaru. Completările succesive ale colecției au dus la expunerea a peste 400 de obiecte, dintre care peste 330 sunt piese medalistice și numismatice contemporane (medalii, plachete, aplice, insigne, medalioane, distincții, ordine, decorații sau monede), alături de alte lucrări de artă, machete, ceramică, miniaturi, echipament militar, piese de orfevrărie, fotografii sau documente personale. Mai bine de jumătate dintre medalii și plachete sunt dedicate comemorării poetului național Mihai Eminescu. Dintre cele mai importante lucrări ale fostului colonel Ioan Dogaru, enumăr câteva: Emisiuni de monede și bancnote românești din perioada 1853 - 1984, Ștefan cel Mare în medalistica româneascã, Eminescu în documente de metal, Mihai Eminescu în medalistica universalã, Mărturii de botez ortodox la români, Mihai Eminescu (1889-2000), 111 ani în medalisticã, Ștefan cel Mare și Sfânt în medalistica româneascã (1871 - 2004). Întrebat acum câțiva ani de ce a donat Muzeului din Bacãu toate piesele componente ale colecției sale, piese adunate într-o viață de om, colonelul Dogaru a dat urmãtorul răspuns: „În primul rând, pentru că am copilãrit chiar în casa de peste drum de Muzeu, în stânga Bisericii Precista. În al doilea rând, pentru că Bacăul a rămas și va rămâne mereu orașul meu de suflet, iar în al treilea rând, pentru că nepoții mei nu au veleități de colecþionar [...] și am considerat că e mult mai bine ca toate colecțiile mele să rămână într-un muzeu, să bucure ochiul și sufletul a sute, poate chiar mii de oameni, peste anii care vor să vină. Și m-a bucurat foarte mult să aflu că aici, în aceastã sală care mi-a fost pusă cu generozitate la dispoziție de conducerea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, profesorii de istorie și cei de limba românã vor veni cu elevii lor pentru adevărate lecții practice. Pentru copii, pentru tineri sunt gata de orice...”. Un gest pe care puțini îl pot face și înțelege în vremurile actuale, dar ar putea fi un exemplu de urmat pentru oricare semen al nostru... În prezent sunt puțini colecționari doritori să-și doneze integral sau parțial din propriile colecții instituțiilor statului.
***
Jocurile Olimpice reprezintă un eveniment sportiv care, în antichitate, se desfășurau odată la patru ani, în Olympia. Primele Jocuri Olimpice s-au desfășurat în 776 Î.Hr. Jocurile durau cinci zile. Probele sportive erau: alergarea, luptele, întrecerile de care (trase de 2 sau 4 cai), pentatlonul (întrecere care combina cinci probe: aruncarea discului, săritura în lungime, aruncarea suliței, alergarea, luptele) și pancrațiul. Femeile nu aveau voie să practice sau să asiste la întreceri. Copiii aveau jocurile lor. Jocurile Olimpice Antice s-au desfășurat fără întrerupere timp de aproape 1200 de ani, dar au fost desființate în anul 393 la porunca împăratului roman Teodosiu I.Jocurile Olimpice au fost reluate în epoca modernă, în anul 1893, la propunerea baronului Pierre de Coubertin. Un rol important în reînvierea Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie Zappa. Numărul sportivilor participanți la Jocurile Olimpice a crescut de la 241 (din 14 țări) la Olimpiada din 1896 la 11.100 (din 202 țări) la Jocurile Olimpice de la Atena. Numărul participanților la Jocurile de iarnă este mult mai mic; la Olimpiada de iarnă din anul 2006 numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de țări.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/01/siam.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri