Cărbunele, prin importanţa şi multitudinea utilizărilor sale, începând cu deceniu IV al secolului al XIX-lea, transformă liniştita Vale a Jiului în principala sursă furnizoare de materii prime, atât de necesare dezvoltării transporturilor feroviare, navale – pe Dunăre, industriei energetice şi siderurgice. Punerea în valoare a zăcămintelor de cărbune descoperite aici, marchează începutul revoluţiei industriale şi tehnice, care pătrunde cu repeziciune în tânăra industrie minieră, ce se profilează tot mai accentuat în bazinul carbonifer de pe cele două Jiuri. Asupra marilor bogăţii subterane şi-a îndreptat atenţia cu precădere statul ungar, precum şi unele mari societăţi finanţate de capitalul bancar maghiar, aflat sub controlul celui german, francez, belgian şi englez. În anul 1840, baronul Victor Maderspach, moştenitorul unor mari proprietăţi în Valea Jiului, descoperă pe fundul văilor din proprietăţile sale aflorimentele unor straturi de cărbune. Îndemnat de valorificarea economică a descoperirilor sale, apelează la serviciile fraţilor Karol şi Rafael Hoffman, proprietari de mine la Rusca Montană şi specialişti în minerit, care vin în Valea Jiului pentru a studia din punct de vedere geologic existenţa şi posibilitatea exploatării zăcămintelor carbonifere descoperite. În anul 1840 pe fondul protectionist creat de statul austro-ungar, frații Hoffmann si Karol Maderspach au început exploatarea la suprafata a zăcământului de carbune de la Vulcan, Petrosani si Petrila. În anul 1854 inițiatorii exploatării miniere din Valea Jiului s-au reunit în "Societatea de mine din Transilvania-Vest". Punctele de extracție a minereurilor existente în Valea Jiului au cunoscut puternice reorganizăari (separări, unificari, schimbări de denumri și proprietari) de-a lungul vremii. La 20 august 1949 prin Decretul Lege publicat în Monitorul Oficial nr. 54, a luat fiinţă SOCIETATEA ROMÂNO -SOVIETICĂ-PE ACTIUNI „SOVROMCĂRBUNE” cu sediul la Bucureşti, Direcţia Generală Sovromcărbune îşi mută sediul la Petroşani, unde în baza ordinului nr.8477 din 1952 înfiinţează mai multe trusturi: 1. Trustul Cărbunelui Petroşani (de care aparţinea şi mina Petrila); 2. Trustul Minier Lupeni; 3. Trustul Construcţii Montaj Minier Petroşani; 4. Trustul Cărbunelui Anina; 5. Trustul Cărbunelui Câmpung-Muscel; 6. Uzina de Reparat Utilaj Minier Petroşani (URUMP); 7. Divizia de cercetare Geologică Petroşani; 8. Uzina Electrică Vulcan. La 31 decembrie 1953, Societatea SOVROMCĂRBUNE se lichidează, iar partea română, la 1 aprilie 1954, preia conducerea întreprinderilor subordonate, lichidarea definitivă făcându-se la 1 iunie 1954. La 14 septembrie 1956, prin Ordinul Ministerului Minelor, s-a înfiintat Combinatul Carbonifer Valea Jiului, care a funcționat din 1 octombrie 1956 până în 1 aprilie 1969. La 1 aprilie Combinatul Carbonifer Valea Jiului devine "Centrala CarbuneluiPetrosani", iar din august 1977 "Combinatul Minier Valea Jiului".În urma desfiinţării CMVJ (1991) se constituie Regia Autonoma a Huilei din România si începe un proces amplu de restructurare/reorganizare. În data de 20 noiembrie 1998 Regia s-a transformat în "Compania Naţională a Huilei S.A - Petroşani", ocazie cu care s-au desprins exploatările miniere din Banat si au fost transformate în societăți comerciale Centrul de Calcul Electronic Petroșani, Unitatea de Administrare a Căminelor si Cantinelor Valea Jiului si Atelierul de Proiectare Tehnica si Retehnologizare.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/07/intra-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri