Produsul de mai sus este o insignă realizată pentru a fi conferită participanților la Festivalul anual de cântări și muzică Iacob Mureșanu ce a avut loc în anul 1978 în municipiul Năsăud, județul Bistrița-Năsăud. Se știe că în regimul comunist se acorda mare atenție acțiunilor culturale de acest gen. Iacob Mureșanu, dactilografiat și Iacob Mureșianu, a fost un publicist, poet și om politic român, membru de onoare (din 1877) al Academiei Române, care s-a născut la data de 28 noiembrie 1812 la Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud și a deceda la Brașov în data de 29 septembrie 1887. Școala elementară a făcut-o la Triviala din Năsăud, iar Gimnaziul superior la Blaj, unde a absolvit și studii superioare de filosofie și teologie, urmând să lucreze ca profesor la Gimnaziul din Brașov (19 ani începând cu 1837) unde va fi și director peste 20 de ani, acționând cu folos pentru înființarea acestuia și apoi pentru buna lui funcționare; Tot aici va conduce „Gazeta Transilvaniei”, împreună cu George Barițiu, iar din 1878 o va lăsa în seama fiului său Aurel Mureșanu; La fel de activ a fost și la gazeta Foaie pentru inimă și literatură; Cele două gazete românești au promovat cultura națională a românilor, ca „o santinelă neclintită a românismului” – cum spunea Sextil Pușcariu. În paginile lor susținea că „naționalitatea și limba sunt mai scumpe decât libertatea, căci libertatea pierdută se poate recâștiga, naționalitatea niciodată”. A tipărit Pronunciamentul de la Blaj (1868); A modernizat ziarele la care a lucrat, introducând alfabetul latin, rezistând cenzurii poliției..; A contribuit la fondarea Reuniunii femeilor române din Brașov, al cărui scop era ajutorarea creșterii și educării fetițelor române orfane a căror părinți au căzut în războiul civil 1848/1849. Prin donații și baluri filantropice s-au adunat numeroase sume în beneficiul acestei Reuniuni. S-a contopit cu activitatea ASTREI, a susținut banca Albina – simbol al interesului național românesc. A militat pentru o Academie de Drept pentru care s-a implicat în adunarea fondurilor, care fiind insuficiente au fost donate ASTREI pentru înființarea Școlii de Fete din Sibiu și a Internatului aceasteia; A susținut emanciparea cultural românească prin spectacole de dans și teatru în propria-i casă, locație spațioasă care astăzi a rămas în patrimonial Brașovului: Casa Mureșenilor; A publicat și poezii cu conținut patriotic și național, excelând mai mult în publicistică și muzică; A avut o familie cu 8 copii din care s-au afirmat: Aurel – ziarist, Iacob Petru – bariton și profesor la Năsăud și Blaj, Traian Dumitru – sculptor și bariton; S-a jertfit peste 50 de ani pentru apărarea tricolorului românesc, a limbii române, a culturii și naționalității române: pe cei buni și diligenți îi lăuda, pe cei răi și neglijenți îi înfrunta cu toată blândețea și-i abătea de pe calea rătăcirii, pe cei lipsiți îi ajuta și îi încuraja, pe toți îi primea cu căldură în casa sa, punându-le la dispoziție felurite mijloace spre a înainta în științe și virtute.
Năsăud, în dialectul săsesc - Nassndref, Nassendraf, Nosndref, Nâssendorf sau Nâessndorf, în limba germană - Nussdorf, Nussendorf sau Nassendorf, în limba maghiară – Naszód, este un oraș din județul Bistrița-Năsăud, care include și satele: Liviu Rebreanu și Lușca. Orașul este cunoscut ca reședință pentru Districtul Grăniceresc Năsăud, iar mai înainte ca sediu al celui de al doilea regiment românesc (în maghiară Oláh, în germană Wallach) de Infanterie Grănicerească nr. 17, înființat în anul 1762. O bună parte dintre soldații regimentului năsăudean a luptat la Austerlitz și la podul de la Arcole (Areda Venetiei) împotriva armatei franceze conduse de generalul Napoleon Bonaparte. Prin vitejia lor, aceștia și-au câștigat un cunoscut renume în acea vreme, acela de "cătanele negre".În martie 1849 Năsăudul a fost ars aproape în întregime de insurgenții revoluționari maghiari, mai precis de soldații din regimentele de graniță secuiești, rămânând în picioare doar câteva clădiri aparținând instituțiilor publice. Conform căpitanului Silvestru Tomi (1821-1878) din regimentul grăniceresc, originar din Mocod, s-a dat foc institutului de educație ridicat în 1784 ca școală pentru copiii grănicerilor. Nu a ars decât acoperișul. În noiembrie 1850, perioadă premergătoare desființării regimentului, Năsăudul a fost vizitat de generalul de brigadă Ritter von Laiml care, în tinerețe, și-a făcut școala militară în această instituție. Văzând nenorocirea întâmplată, a luat măsuri imediate pentru refacerea acoperișului edificiului afectat. În data de 19 octombrie 1884 episcopul Ioan Sabo a sfințit Biserica Sfântul Nicolae, cunoscută și drept „biserica grănicerilor”. După primul război mondial (1914-1918), orașul făcea parte din plasa Năsăud, din județul interbelic Năsăud, o unitate administrativă din Regatul României, succesoare a comitatului Bistrița-Năsăud din Imperiul Austro-Ungar, cu reședința în orașul Bistrița. Renumitul scriitor interbelic Liviu Rebreanu, originar din Târlișua, sat aparținând Țării Năsăudului, în romanul „Ion”, înfățișează viața Năsăudului și a localităților înconjurătoare, precum satul Vărarea (astăzi, satul Nepos) sau vechiul Prislop (astăzi cartierul năsăudean "Liviu Rebreanu"), loc unde a locuit o perioadă din viața lui. Orașul are o veche tradiție în învățământ, fiind printre puținele localități în care existau școli confesionale gimnaziale (greco-catolice) cu predare în limba română (actualul Colegiul Național George Coșbuc și Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, fostul Liceu Pedagogic sau Școala Normală sau Preparandia), precum și acele „școli triviale”.În anul 1850 în localitate existau 1359 de locuitori dintre care 1236 erau români, 87 germani (sași) și 30 maghiari (1233 greco-catolici, 100 romano-catolici și 25 evanghelici-luterani. În anul 1900 erau 3142 de locuitori, dintre care 2367 erau români, 565 maghiari și 197 germani (2290 greco-catolici, 463 mozaici, 152 romano-catolici, 127 reformați-calvini, 63 evanghelici-luterani și 38 de ortodocși). Conform datelor recensământului din anul 1930 orașul Năsăud avea un total de 3.512 locuitori, dintre care 2.886 erau români, 98 maghiari, 83 de germani, 420 evrei, 31 țigani (2.618 greco-catolici, 425 mozaici, 250 ortodocși, 105 romano-catolici, 62 reformați-calvini, 48 evanghelici-luterani, 1 unitarian). A fost orașul cu cea mai mare pondere confesională catolică (greco-catolică) din România în rândul populației. La recensământul din anul 2011 orașul număra 9587 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 10582 locuitori), dintre care: români – 87,67%, romi – 4,83%, maghiari – 0,63% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Năsăud astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 80,26%, penticostali – 5,39%, greco catolici – 2,01%, baptiști – 2,69% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalele atracții turistice ale orașului sunt:
- Muzeul grăniceresc, deschis în anul 1931 în fosta clădire a comandamnetului Regimentului 2 grăniceresc.
- Muzeul memorial Liviu Rebreanu
- Statuia Lupa capitolina
- Monumentul eroilor din primul război mondial, realizat din blocuri de granit, având înălțimea de 2,5 metri
Dintre personalitățile care s-au născut sau au trăit o vreme pe aceste meleaguri amintesc:
- George Coșbuc, (1866-1918) scriitor și gazetar
- Miron Cristea (1868-1939), primul patriarh la Bisericii Ortodoxe Române
- Nicolae Bălan (1882-1955) mitropolit ortodox al Ardealului
- Iuliu Hossu (1885-1970) cardinal, episcop unit (greco-catolic) de Cluj-Gherla, deținut politic și religios;
- Emil Isac (1886-1954) poet, dramaturg și gazetar;
- Veronica Micle (1850-1889), poetă;
- Constantin Moisil (1876-1952), profesor, arheolog și numismat;
- Ion Pop-Reteganul (1853-1905), etnolog, publicist;
- Liviu Rebreanu (1885-1944), romancier și publicist, membru al Academiei Române;
***
Dacă îți place ce subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/01/klundert-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri