Într-una din lucrările sale, folcloristul şi compozitorul Tiberiu Brediceanu spunea că „în Banat s-a cântat întotdeauna cu drag şi s-a cântat frumos“. Această afirmaţie a reputatului compozitor are acoperire în realitatea existentă în teren, deşi dovezile scrise nu erau prea multe din cauza modului în care autorităţile timpului tratau această realitate a românilor bănăţeni. Cu toate acestea, bănăţenii s-au dovedit capabili să-şi promoveze valorile autentice, deși legile stăpânirii aveau un vădit caracter antinaţional şi urmăreau deznaţionalizarea făţişă a românilor prin înfiinţarea unor instituţii ce încercau înăbuşirea în faşă a tuturor manifestărilor culturale şi artistice promovate de români. Cu toate acestea, viaţa culturală şi-a continuat cursul firesc, bănăţenii dovedindu-se capabili să-şi promoveze valorile autentice, devenind, în timp, exemple veritabile şi pentru alte provincii româneşti. Cultura românească în Banat a fost rezultatul unor condiţii politice şi sociale deosebit de complexe şi variate. La aceasta au contribuit o mulţime de factori: poziţia geografică a Banatului; particularităţile solului şi subsolului; diferitele dominaţii străine pe care le-au îndurat; împrejurările care au determinat caracterul multinaţional al acestei regiuni mai mult decât în oricare din celelalte regiuni ale ţării; confruntarea confesiunilor religioase şi lupta prozelitistă a unora dintre ele; duplicitatea politicii Curţii de la Viena şi dubioasa colaborare cu cercurile conducătoare maghiare; ritmul de dezvoltare a relaţiilor capitaliste; concurenţa dintre naţionalităţi; mişcările sociale şi, în special, Revoluţia de la 1848; slăbirea puterii Curţii de la Viena şi compromisurile la care a fost obligată etc. Fenomenul coral sătesc din Banat este covârşitor popular şi doar în mică măsură folcloric. Chiar dacă în totalitatea cazurilor corurilor săteşti vestimentaţia coriştilor este veşmânt folcloric autentic al localităţii rurale sau al zonei etnofolclorice căreia corul îi aparţine, totuşi denumirea pe care localnicii şi coriştii înşişi o dau este, de regulă, cea de „costum naţional“ sau „costum popular“. În forma dezvoltată iniţiativa se numea „Reuniunea română de cântări şi muzică“ şi avea să ducă la o mişcare cu caracter de masă, cuprinzând în mod deosebit lumea satelor din Banatul istoric: mişcarea corală bănăţeană. Răspândirea fenomenului în afara graniţelor acestei provincii a fost semnalată de ziarul „Familia“ în 1883. Această mişcare a devenit foarte amplă, astfel că în numai două decenii (1880-1900) s-au înfiinţat în mediul urban, dar mai ales în cel rural, peste 140 de coruri. Instituţionalizarea faptelor culturii populare se produce în afara tradiţiei folclorice. Corurile din Banat nu au luat fiinţă din vreo iniţiativă particulară, şi cu atât mai puţin din vreuna oficială, ci din entuziasmul colectiv şi bucuria pentru cântare a satului întreg.Primele forme de „cântare împreună“ s-au închegat în bisericile săteşti, pentru ca, pe lângă cantorii din strană, şi „poporenii“ să poată da răspunsuri la Liturghie. Îndrumaţi de cantori, de vreun învăţător sau de preotul însuşi, ei au putut deprinde cântarea „după ureche“ pe mai multe voci (de regulă la trei voci). Prima formă de instituţionalizare a unor astfel de coruri săteşti s-a produs în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin „includerea“ lor în aşa-zisele reuniuni de cântări, de la oraș. Aşadar, instituţionalizarea acestor forme incipiente, primitive ale mişcării corale bănăţene s-a produs, sub influenţă urbană, în afara tradiţiei culturii corale folclorice specifice mediului rural. De la micile grupuri de cântăreţi, fie „lumeşti“, fie bisericeşti şi până la cor n-a fost decât un pas. Semnificativ este faptul că în decurs de două-trei decenii, după înfiinţarea primelor coruri, aproape că n-a existat sat sau comună bănăţeană care să nu-şi aibă corul şi fanfara sa. Iar când stăpânirea străină de neam s-a încumetat să le aprobe, majoritatea s-au transformat în „Reuniuni de cântare şi citire“ sau „Reuniuni de cântare şi lectură“. Contribuția atât de bogată şi hotărâtoare a acestor reuniuni de citire şi cântare pentru dezvoltarea civilizaţiei şi culturii bănăţene săteşti şi însemnătatea lor pentru cultivarea şi îmbogăţirea tradiţiilor culturale şi artistice bănăţene a fost dintre cele mai însemnate.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/01/ro-m-on-148.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri