Oltenița este un municipiu din județul Călărași, al doilea centru urban camărime și importanță a județului Călărași (după reședința de județ) și port la Dunăre. Ovid Densușianu deduce etimologic cuvântul Oltenița din bulgărescul ot devlnița - piatră de hotar. Otdevlnița a evoluat lent spre Oltenița, păstrându-se mult timp și această pronunție: Otdevlnița. Oltenița se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu. Orașul este punctul terminus al șoselei naționale DN4 care o leagă de București. De București orașul este legat și prin cale ferată. În nordul orașului au fost găsite urme ale culturii Gumelnița. În anul 1830 localitatea și terenurile împrejmuitoare devin proprietatea stolnicului Radu Cernescu. De la acesta, Oltenița toată și împrejurimile ei sunt cumparate de câtre prințul Alexandru Dimitrie Ghica.În anul 1852 o delegație de localnici ai satelor înconjurătoare se adresează prințului Alexandru Dimitrie Ghica rugându-l să le aprobe înființarea unui oraș slobod de dări, vânzându-le o parte din moșia sa. Oltenița se înființează la 23 aprilie 1853, având 750 de locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Oltenița avea statut de comună urbană, având 4727 de locuitori ce trăiau în 754 de case. În oraș existau două biserici, două școli primare de băieți având în total 208 elevi, o școală primară de fete, spitalul „Regina Elisabeta” având 18 paturi, o fabrică de apă gazoasă și două hoteluri. Orașul avea statut de reședință a plășii Oltenița din județul Ilfov. În 1950, Oltenița a căpătat statut de oraș raional și reședință a raionului Oltenița din regiunea București, statut ce s-a păstrat până în 1968, când a redevenit oraș component al județului Ilfov, reînființat). În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea orașului la județul Călărați. Orașul a primit statutul de municipiu în 1997. La recensământul din anul 2011 municipiul Oltenița număra 24822 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 84,7%, romi – 5,63% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Oltenița astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,75% și restul – nedeclarată sau altă religie. La Oltenița se află situl arheologic de interes național „Gumelnița” aflat la 3 km nord-est de oraș, unde s-au găsit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița. În rest, alte treisprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes local: trei situri arheologice (Valea Mare, Coada Lupului și Renie), opt monumente de arhitectură (turnul de apă, liceul, policlinica, hotelul Victoria, casa Bărbulescu, muzeul de arheologie, ansamblul Bisercii Sfântul Nicolae și moara Dunărea) și două monumente memoriale sau funerare (monumentul erolor locali din primul război mondial și monumentul soldaților ruși căzuși în războiul Crimeii). Funcțiunea de bază a localității este cea de port la Dunăre, la care s-a adăugat în timp și cea industrială (construcții și reparații de motonave, vase fluviale pentru călători, remorchere, șlepuri ș.a., turnătorie, fabrică de mobilă, elemente prefabricate pentru construcții, industrie alimentară și ușoară, etc.), aici funcționând Șantierul Naval Oltenița, până în 2006 când a intrat în faliment. Aici s-au născut Ion Iliescu, fost președinte al României și Gabriela Cristea, prezentatoare de televiziune.
***
Stema municipiului Olteniţa se compune dintr-un scut tăiat ce cuprinde în partea superioară (o treime), în câmp roşu, un mănunchi alcătuit din trei spice de grâu de aur, cu câte două frunze fiecare, din acelaşi material. În partea inferioară (două treimi), în câmp albastru, este reprezentată o ancoră de argint, iar la baza sa sunt două fascii din acelaşi material. Scutul este timbrat cu o coroană murală din argint, formată din cinci turnuri crenelate,care conferă localităţii statutul de municipiu. Spicele de grâu evocă rolul aşezării în producţia agricolă, simbolizând bogăţia câmpiei din Lunca Dunării. Ancora evocă faptul că aşezarea este port şi reprezintă principala activitate industrială a localităţii. Cele două fascii de la baza scutului semnifică faptul că localitatea este situată într-o bogată zonă piscicolă, fiind mărginită de fluviul Dunărea şi râul Argeş.) Ea a fost aprobată prin HG nr 1537 / 2002.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/06/monumente-ale-eroilor-buzoieni-comuna.html
ÎȚI MULȚUMESC!
Vizualizări: 23
-->
Răspunsuri