Târgu Secuiesc (în maghiară Kézdivásárhely, în germană Szekler Neumarkt) este un municipiu din județul Covasna, România, care include și satul Lunga. În vechime localitatea a fost reședința scaunului istoric secuiesc Kezd. La recensământul din anul 2011 orașul număra 14891 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 88,1%, români – 6,99%, romi – 1,51% și restul – necunoscută sau altă etnie. Este al doilea cel mai mare centru urban al județului, după reședința Sfântu Gheorghe. Componența confesională actuală a populației municipiului Târgu Secuiesc astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 5,53%, romano catolici – 69,26%, reformați – 20,14%, și restul – nedeclarată sau altă religie. Veche așezare, cu o istorie milenară, aceasta este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Este vorba de un adevărat tezaur ce cuprinde pocale de aur, arme și urne funerare. Distrusă de valurile de populații migratoare, pe ruinele vechilor construcții romane, ia naștere o nouă așezare. În epoca medievală localitatea era cunoscută sub numele de Asseculi Oppidum (orașul de lemn), nume care provenea de la materia primă folosită la construcția locuințelor. Mai târziu, era denumit Torjavasara (Târgul Turia), întărind astfel rolul important al târgului care se ține în localitate. Încă din anul 1472, regele maghiar Sigismund ridică localitatea la statutul de oraș regal, sub numele Thoryawasara și îi acordă dreptul de a ține târguri săptămânale. Orașul s-a format în apropiere de drumul ce leagă Brașovul de Moldova, prin Pasul Oituz. Între veacurile al XVI-lea - al XIX-lea, Târgu Secuiesc reprezintă unul dintre cele mai importante centre meșteșugărești și comerciale din Ținutul Secuiesc.Centrul de formă ovală, care a fost și piața orașului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, când familiile de meșteșugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în așa fel încât să blocheze accesul din afara pieței. Accesul în centru se face prin patru străzi de la "colțul" pieței. Începând cu deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, casele mici, de lemn, ale meșteșugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Imaginea panoramică a orașului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:
- Biserica Reformată-Calvină cu capacitatea de 100 locuri, ridicată în stil baroc și neoclasic între anii 1770-1782.
- Biserica romano-catolică (1722 – piatra de temelie)
- Primăria orașului, ridicată în anul 1907 pentru Casa de economii și ajutor.
- Muzeul breslelor inaugurat în anul 1972 în vechea clădire a primăriei.
- Casa de Cultură Vigadó, construită între anii 1902 – 1904.
- Biblioteca Weselényi Miklós înființată pe data de 25 decembrie 1842.
- Cartierul Kanta
- Clădirea Liceului teoretic Nagy Mozes
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/03/chiavenna-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri