Palatul Culturii din municipiul Ploiești, aflat în buricul orașului, mai precis în Strada Erou Călin Cătălin, nr.1 este o lucrare monumentală începută înaintea primului război mondial, lucrările fiind întrerupte în timpul războiului și, ulterior reluate și finalizate la începutul anilor ’30. Acest edificiu este, poate, cea mai frumoasă, mai impunătoare clădire și mai plină de rezonanțe culturale, artistice și științifice ale orașului aurului negru. Palatul Culturii a fost ridicat pe baza documentației arhitecților Ernest Doneaud, arhitect român, de origine franceză, și Toma T. Socolescu, spre a servi ca Palat al Justiției. Aceasta a fost destinația inițială. Lucrarile au început în anul 1906, dar au fost întrerupte foarte curând, din cauza evenimentelor care nu mai lăsau în bugetul Ministerului de Justiție decât sume prea mici. Lucrările au reînceput în forță în 1924 când Ernest Doneaud nu mai era de mult timp aici, dar Toma T. Socolescu care-l asistase în lucrarea lui, acum ridicat la rangul de arhitect, cunoștea bine proiectele și chiar avea aprobarea autorului pentru unele modificări. Lucrarea a progresat în ritm alert și, în linii mari, prin 1930, la începutul crizei, era terminată. În anii următori, cu toată austeritatea, s-au găsit banii necesari pentru finisaje, instalații și mobilier. La subsol clădirea a fost prevazută cu niște tuneluri pentru adăpostirea personalului judecătoreasc în caz de pericol. Edificiul a fost inaugurat la 26 noiembrie 1933. Cel care a tăiat panglica și a rostit cuvântarea inaugurală a fost regele Carol al II-lea al României. La inaugurare, Carol al II-lea a spus: «Inaugurând astăzi acest frumos locaș, care este o podoabă a municipiului Ploiești, sunt fericit că în el se vor adăposti aceia cari au chemarea de a împărți dreptatea…». Clădirea, care a funcționat inițial ca Palat al Justiției, a devenit ulterior Palatul Culturii. Are subsol, parter, etajul 1 mai înalt și etajul 2 mai scund, intrarea principală pe partea sudică aflându-se la nivelul primului etaj, fiind flancată de coloane masive. Holul de la intrare este enorm; interiorul luminat prin plafon, se înalță pe două nivele, având în componența sa și Sala „Pașilor Pierduți” sau Sala Coloanelor și Săli de ședință – Sala Marii Uniri. După 1951 clădirea a fost atribuită Complexului Cultural Ploieștean. Afectată grav de cutremurul din 1977, ca de altfel întregul oraș Ploiești, construcția a fost renovată parțial, adăpostind în prezent Biblioteca Județeană Nicolae Iorga, Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova cu secțiile Muzeul Omului și Acvariul și Centrul Județean de Cultură Prahova. Este o clădire masivă, monumentală, cu un mare corp central și două aripi principale, care îl întretaie aproape de capete. Are un demisol, un parter și un etaj foarte înalt și un altul ceva mai scund. Palatul Culturii este construit în stil neoclasic francez, palatul impresionând prin unitate de stil, prin simetrie și echilibru, ca și prin varietatea cu care sunt tratate cele patru registre ale fațadei. Deosebit de reușită este intrarea principală, aflată la nivelul primului etaj, pe partea sudică a corpului central. Accesul este permis de un povârniș carosabil cu două variante și de treptele largi ale unei scări monumentale; o puternică colonadă încadrează cele trei uși masive. În interior, parterul și primul etaj cuprindeau câteva mari săli de ședințe, unele dintre ele cu lambriuri de lemn și cu plafoane casetate. Astazi, cladirea este etichetata cu celebra bulina rosie, însă de câțiva avi au început lucrări de renovare care astăzi cam tărăgănează. Se constată că cel cel putin la nivelul acoperisului, solutiile (provizorii) nu prea se asemana cu originalul interbelic. Ce va ieși în final vom vedea.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/09/tableta-cu-stiri-neconventionale-165.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri