Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată la comanda Societății de luntrișoare “Regatta” fondată în anul 1864 în municipiul Timișoara. Un grup de studenţi entuziaşti întorşi acasă de la studii, din Europa vestică şi care au fost captivaţi de pasiunea canotajului, împreună cu oameni umblaţi prin lume, cu sprijinul sponsorilor, respectiv familiile: Brandl, Török, Uhrman, Goldner şi Pendl au fondat o asociaţie sportivă, construind iniţial prima barcă sportivă din lemn şi amenajând şi locaţia Clubului Regata, pe un braţ al Canalului Bega, de fapt Canalul morii (astăzi str. Pestalozzi). Numele clubului provine din Europa de vestică şi centrală unde competiţiile nautice se reuneau sub numele generic de Regate. Prima clădire a clubului este semnalizată prin 1900 în Planul de regularizare a Canalului Bega. În anul 1905 clădirea clubului este mutată lângă Podul Traian din cauza lucrărilor de regularizare din cartierul Fabrică. Ulterior asociaţia primeşte teren în amonte de Podul Mitropolit Şaguna (actualul Laborator al Facultăţii de Hidrotehnică) şi între 1910 - 1912 pe baza proiectului întocmit de arhitectul Laszlo Szekely (membru al asociaţiei, arhitectul şef al oraşului Timişoara) se construieşte un complex de imobile (sediul asociaţiei – o clădire cu două etaje, utilizată ca şi hotel, restaurant şi salon de reuniuni pentru comercianţi şi protipendada timişoreană; hangarul bărcilor,vestiare şi atelier de reparaţii; adăpost pentru căruţe şi grajduri, asociaţia autofinanţându-se.
După primul război mondila activitatea asociaţiei s-a diminuat. Autoritățile locale au rechiziționat clădirea principală pentru a înfiinţa un internat pentru cei 145 de elevi români din Banatul iugoslav şi Valea Timocului plus 15 bursieri din Vechiul Regat şi 53 de bursieri de la Politehnica Timişoara, bursieri ai primăriei în anii 1920-1921, clădirea fiind administrată de Eforia Şcoalelor. În schimbul clădirii rechiziţionate Asociaţia ,,REGATTA - ÎNAINTE” primeşte de la autorităţile locale bani şi teren în aval de Podul Traian la 150 metri, peste drum de Spitalul CFR, construindu-şi hangarul pentru bărci, ponton pe malul Canalului Bega, vestiare, birouri, terenuri de handbal şi ştrand după 1920. În anul 1923 Internatul pentru băieţi a fost preluat de primărie, în anul 1924 a fost predat eforiei pentru ca în data de 26 iunie 1926 să intre în proprietatea Reuniunii Femeilor Române. În clădirea solidă a hangarului de bărci în anul 1930 s-a instalat Automobil Clubul Regal Român Banat – Crişana, iar în 1948 s-a amenajat terenul de sport al Şcolii Medii Tehnice de Cultură Fizică şi Sport, iar o parte a hangarului s-a predat artiştilor plastici (sculptori) funcţionând cu această destinaţie până recent. Paralel cu alte cluburi în 1930 se înfiinţează Clubul German de Canotaj din iniţiativa bancherului Johan Schmaller ajutat de Erich Metzenrath, Dr. Josef Philips, Dr. J.Riess, Anton Knopf, Adam Herzog, P. Lindacher, închiriind un teren în amonte de Podul Episcopilor, construind un hangar de lemn cu acoperiş semicilindric.
Clubul a primit din Germania 5 schifuri mărindu-şi astfel numărul de membrii, ajungând ca în anul 1939 să aibă 114 membri. De la Clubul german de canotaj, Asociaţia sportivă ,,Înainte” preia barca 4+1 clinuri ,,BRUNHILDE”, după 1953 barca este folosită de clubul sportiv ,,ŞTIINŢA” iar din 1956 de Şcoala Sportivă nr.2 Timişoara. Produsul medalistic prezentat aici este una dintre primele insigne cunoscute ale Societății de luntrișoare din Timișoara. Insigna a fost confecționată în jurul anului 1900 fiind de fapt un steag în falduri cu suliţa scurtă (mâner), având pe diagonala maximă dimensiunea de 20 milimetri. Ea este ralizată din metal emailat în culorile roșu și alb. Mânerul steagului este înfăşurat cu un fir de cupru - simbol specific oamenilor de pe ape. Aversul steagului în falduri are în stânga fixarea de mâner şi pe orizontala onduleului blând, trei câmpuri. Câmpul de jos cu email roşu are în colţul din dreapta jos milesimul 1864 în relief; câmpul central este din email alb anepigraf; câmpul superior cu email roşu are în colţul din stânga în relief litera ,,R” de tipar. Reversul insignei este anepigraf fără marca producătorului, existând două variante de prindere: cu ac cositorit şi cu talpă alămită.Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/06/monede-euro-franceze-de-colectie-16.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri