Era pe la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.
***
Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris. Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos! Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.
Teatrul Naţional din Caracal reprezintă principalul element arhitectural al judeţului Olt în domeniul culturii. Iar locul nici nu putea fi ales mai bine, respectiv în capitala culturală a judeţului. Adevărată bijuterie arhitectonică, imobilul ridicat acum un secol stă mărturie a imaginaţiei, hărniciei şi pasiunii pentru frumos a locuitorilor acestor zone. Clădirea Teatrului Naţional din Caracal te impresionează de cum o vezi, indiferent de unghiul din care o zăreşti. Redată culturii în anul 2008, după mai mulţi ani de lucrări de reabilitare în urma unui devastator incendiu, clădirea pare acum ca nouă. Pe frontispiciul imobilului sunt inscripţionate de 114 ani două cuvinte – “Teatru Naţional”. Intrările laterale au şi ele amprenta timpului, este vorba despre două inscripţii: “Tragedie” şi “Comedie”. Lucrările la monumentala clădire au început pe data de 14 iulie 1896, aceasta fiind ridicată după planurile arhitectului austriac Franz Bileck, de unde şi accentele neobaroce şi neorenascentiste. Dealtfel, se pare că imobilul este singurul ridicat la indicaţiile acestuia în Vechiul Regat. Cu referire la ridicarea acestului lăcaș de cultură iată ce se scrie în revista vremii "Memoria Oltului"; “În anul mântuirii 1896 s-a pus piatra fundamentală a Teatrului Naţional din Caracal, menit a aduce propăşirea culturii locuitorilor oraşului ce portă numele împăratului roman Caracala. Astăzi, în a 14 zi a lunii iulie, anul mântuirei 1896, după planul ridicat de inginerul arhitect Franz Bileck; construcţiunea fiind dată constructorului B. Mariani şi cu privegherea însărcinat inginerul oraşului George Grumăzescu. Lucrarea localului Teatrului Naţional se face în al 31-lea an al domniei întâiului rege al României Carol I, al cărui consiliu de miniştri este prezidat de Dimitrie A. Sturdza, având ca miniştri pe A. Stolojan ca ministru de interne, pe Eugeniu Stătescu ca ministru de al justiţiei, pe G. Cantacuzino ca ministru de finanţe, pe P. Poni ca ministru al Instrucţiunei publice şi Cultelor, pe C. Budişteanu ca ministru de Resbel, pe G.D. Palade ca ministru al Domeniilor, şi pe C.I. Stoicescu ca ministru al Lucrărilor Publice. În prezenţa prefectului judeţului Romanaţi Mihail I. Demetrian, a primarului oraşului Mihail Bibian şi a întregului consiliu compus din Dimitrie Mihăileanu, Mih. Mihail, I.T. Brătăşanu, Toma Hagi- Chirea, Constantin Dobrotescu, Dimitrie P. Celarianu, C. Dimitrescu, Eliodor I. Dulgherescu şi Ioniţă Ciocănescu, fiind ca secretar al Consiliului Dem. Teodorian, s-a făcut sfinţirea temeliei de către protopopul judeţului N.N. Delcescu şi s-a iscălit de toţi cei de faţă acest act comemorativ, din care un exemplar s-a aşezat în zidăria colţului de către sud, iar altul se va păstra în arhivele municipalităţii locale drept îndemn şi râvnă pentru generaţiunea viitore şi pentru pururea amintire a acestui act de mare însemnătate. S-au pus şi câte o piesă din monedele care-şi au cursul legal în ţară, adică o piesă de aur de 20 lei, una de argint de 5 lei, alta de 2 lei, de 1 leu şi de 50 bani; iar de aramă de 10 bani, de 5 bani, de 2 bani şi de 1 ban. Scrisu-s-a acest act de mine Ştef. D. Petrescu, institutor la Şcola Const. Filipescu” (Arhivele Statului Slatina, Foi volante). Construcţia a fost finalizată în anul 1901. Antreprenorul lucrărilor de construcţie a fost Retzieri Mariani, nepotul arhitectului Iulius Mariani. Clădirea are o mare varietate şi bogăţie de ornamente atât în interior, cât şi în exterior: coloane angajate, capiteluri, statui, balcoane, cupole, mari panouri pictate cu scene idilice şi pastorale, toate acestea evidenţiind un baroc târziu. Impresionează faţada principală care, dinspre est, este animată de un repertoriu decorativ bogat, accentul fiind pus pe registrul superior. Vorbind despre Teatrul Naţional din Caracal, Nicolae Iorga spunea: “Teatru cochet, împodobit cu stucaturi şi inscripţii care cheamă trupe şi o intenţie de care trebuie să se ţină seamă”. Apariţia unui teatru la Caracal a survenit la începutul secolului XX, când edilii oraşului şi localnicii deopotrivă au considerat necesară o sală de spectacole cu capacitate mare şi cu dotari tehnice specifice spectacolelor teatrale. La momentul inaugurării, oraşul Caracal avea nu mai puţin de 12000 de locuitori, fiind al treilea oraş din Oltenia după Craiova şi Turnu Severin. Între 1959 - 1960 s-a făcut restaurarea clădirii, prilej cu care frescele originale au fost acoperite, fiind introduse teme noi, specifice perioadei respective. Sala de spectacole a fost decorată de un colectiv de pictori alcătuit din Ion Musceleanu, Alin Gheorghiu, Sabin Bălaşa, Ion Sălişteanu etc., iar foaierul a fost pictat de Jules Perahim, Teodor Catană, Roni Noel, A. Stoicescu etc. Teatrul Naţional din Caracal a fost închis din 1987 pentru mai bine de 20 de ani în urma unui incendiu devastator care a distrus interiorul, acoperişul, instalaţiile electrice şi cele de sonorizare. “Pe frontonul teatrului existau, înainte de restaurare, patru statui alegorice, dar, fiind parţial avariate, s-au executat altele de către sculptorii Vasile Năstăsescu (simbolul picturii), Nicolae Enea (simbolul muzicii), Rodica Severineanu (simbolul poeziei) şi Nartin Laizer (Teatrul). Teatrul avea atunci o capacitate de 500 locuri. În anul 1984 au început lucrările de recondiţionare a interiorului, întrerupte de un nefericit incendiu”, mai spune Dumitru Botar despre Teatrul Naţional din Caracal. În 1996 se decide construirea unei structuri de rezistenţă şi mutarea lui cu circa 60 de metri în faţă. În final, teatrul a fost închis, iar lucrările de reparaţii s-au prelungit nepermis de mult din cauza finanţării “cu picătura” de la centru. În fine, după mai bine de 22 de ani şi în schimbul a 14,7 milioane de lei vechi, Teatrul Naţional din Caracal a fost (re-)inaugurat în ziua de 19 decembrie 2008 cu mare fast, în prezenţa oficialităţilor locale, judeţene şi nu numai. Iniţial, “pictura era executată în manieră 1900. Plafoanele sălii de spectacole au fost pictate cu scene idilice sau pastorale”, după cum scria şi Petru Crăciun. Pictura originală nu s-a mai păstrat, astăzi interioarele fiind complet repictate de un colectiv condus de artistul plastic Ion Drăghici. Sala de spectacol a fost dotată cu aparatură electronică, instalaţii de sonorizare şi iluminat adecvate diferitelor genuri. În holul Teatrului se află acum două busturi de bronz - ale lui Virgil Carianopol şi Radu Şerban, ambii născuţi la Caracal. De asemenea, în interior pot fi admirate sculpturi executate de sculptorul Liviu Țăranu din Bucureşti. Bjuteria arhitecturală a Caracalului numită Teatrul Naţional figurează din nou la loc de cinste pe lista monumentelor istorice din ţara noastră. Instituția caracaleană de cultură este situată pe strada Cuza Vodă, nr.10 și astăzi poartă numele marelui actor român Ștefan Iordache.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda.blogspot.com/2022/05/cutro-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri