Regimentul 48 Transmisiuni, denumiri intermediare – Regimentul 4 Transmisiuni sau Regimentul 249 Transmisiuni, denumire actuală – Centrul 78 Comunicații și Informații Strategice, este o modernă unitate a armatei române situată într-o cazarmă istorică a muncipiului București. Unitatea a fost înființată la data de 10 ianuarie 1942, sub numele Regimentul (R) 4 Transmisiuni ca răspuns la nevoile armatei, inițial în garnizoana Alexandria. Având experienţa celor trei regimente de transmisiuni existente, se înaintează mareşalului Antonescu, conducătorul statului la momentul respectiv, de către ministrul Apărării Naţionale şi şeful Marelui Stat Major, Raportul nr. 18210 înregistrat în 14 ianuarie 1942, cu propunerea de înfiinţare a celui de-al patrulea regiment de transmisiuni, prin Decretul nr. 199 din 21 ianuarie consfiinţindu-se înfiinţarea Regimentului 4 Transmisiuni în garnizoana Alexandria. Pentru asigurarea conducerii acţiunilor militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai precis în perioada 1942 - 1945, Regimentului 4 Transmisiuni i-au revenit în principal sarcini de mobilizare. Acesta a concentrat, instruit şi trimis pe front 16 unităţi şi subunităţi de transmisiuni pentru asigurarea legăturilor la diferite eşaloane. În afara pregătirii rezerviștilor a primit și alte misiuni: executarea unor misiuni de asigurare sau refacere a legăturilor în zona interioară, aprovizionarea cu materiale, repararea tehnicii necesare și completarea pierderilor înregistrate în oameni și materiale. În cei trei ani şi jumătate de campanie, pe ambele fronturi, din est şi vest, transmisioniştii Regimentului 4 au înscris fapte nepieritoare de eroism şi sacrificii, au fost distinşi cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine, au fost citaţi prin ordine de zi de către comandanţii armatelor, corpurilor şi diviziilor din care au făcut parte şi, nu puţini dintre aceştia, au rămas pentru totdeauna pe câmpurile de luptă, departe de patrie, dându-şi jertfa supremă pentru îndeplinirea misiunilor. Prin pregătirea lor militară şi profesională, prin spiritul de jertfă şi sacrificiu, transmisioniştii regimentului – ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, sergenţi, caporali, soldaţi şi civili – au contribuit la acoperirea de glorie a drapelelor de luptă ale marilor unităţi române, sub care au luptat, de la trecerea Prutului şi Nistrului, până la Odessa şi Cotul Donului, de la eliberarea Capitalei, a sudului ţării şi Ardealului, la forţarea Mureşului, a Tisei, Hernadului, Hronului, Vahului şi Moravei, la eliberarea Reghinului, Clujului, Oradei şi Careiului, a Budapestei, Zvolenului şi Banska Bistriţei, până la cucerirea munţilor Bűkk, Hegyalja, Fatra Mare, Fatra Mică şi masivului Javorina. După încetarea razboiului, drept recunostinţă pentru sacrificiile făcute de militarii săi, Regimentul 4 Transmisiuni suferă un şir lung de şicane, mutări şi transformări, desfiinţare şi iar mutare. În anul 1945 este evacuat din cazărmile pe care le deţinea şi dispus provizoriu în magaziile Subdepozitului de Subzistenţă Alexandria, clădirea morii „Ganovici“, Şcoala primară nr. 1 şi localităţile din apropierea oraşului Alexandria, tot în acelaşi an, în luna decembrie, fiind dislocat în garnizoana Cluj, în cazărmile „Sf. Gheorghe” şi „Principele Nicolae”. La 01 iulie 1946, în baza Decretului - Lege nr. 1909 din 15.06.1946, Regimentul 4 Transmisiuni se desfiinţează, arhiva, drapelul, gestiunile şi o parte din efective fiind predate Regimentului 3 Transmisiuni Deva. La 01 septembrie 1948, prin Ordinul M.St.M. nr. 45120 din 24.08 1948, se reînfiinţează Regimentul 4 Transmisiuni în garnizoana Vaslui, cazarma „Peneş Curcanul“. În data de 27.11 1951, se schimbă denumirea Regimentului 4 Transmisiuni în Regimentul 249 Transmisiuni. În 22 octombrie, Regimentul 249 Transmisiuni este mutat din garnizoana Vaslui în garnizoana Bucureşti, cazarma 1281, Şoseaua Bucureşti - Măgurele nr. 33. La data de 23 februarie 1959, prin Ordinul M.St.M. nr. C.L.008 din 26.01.1959, Regimentul 249 Transmisiuni îşi schimbă denumirea în Regimentul 48 Transmisiuni. În 01 aprilie 1964, Regimentul este redislocat în garnizoana Bucureşti, cazarma 1147, Şoseaua Bucureşti - Ploieşti km. 12,5 (ocupând până în prezent cazarma istorică - Fortul 3 Otopeni - a Regimentului 2 Pionieri Gardă). Mutarea s-a executat în cursul lunii aprilie 1964, astfel încheinduse perioada de incertitudine de aprope 10 ani. La 27 mai 1996, prin Decretul Prezidenţial nr. 141, s-a acordat noul Drapel de luptă Regimentului 48 Transmisiuni cu Brevetul nr. 19/1966 din 17.05 1996. La 01 iulie 2005, regimentul a fost operaţionalizat şi a primit denumirea de Centrul 48 Comunicaţii şi Informatică Strategice. La 01 octombrie 2008, a intrat în vigoare un nou stat de organizare al Centrului 48 Comunicaţii şi Informatică Strategice. Principala diferenţă faţă de statul din 2007 a constat în proiectarea Batalionul Centre Comunicaţii Dislocabile ca structură ce urma a fi pregătită pentru dislocare în afara teritoriului naţional şi includerea acesteia pe termen mediu în pachetul de forţe puse la dispoziţia NATO.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/12/mas-saint-puelles-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
Vizualizări: 7
-->
Răspunsuri