Dan Zamfirache s-a născut în anul 1954 în localitatea Brezoi, județul Vâlcea, ajungând peste ani un prolific om de cultură al țării noastre. În anul 1978 a terminat Facultatea de Matematica-Informatica a Universitatii din Bucuresti, pentru un an profesând la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste sediul Casa Scanteii, Oficiul Patrimoniului din Cadrul Muzeului de Istorie al Romaniei. În perioada 1979-2012 a activat ca analist la Departamentul Tehnologia Informatiei si sef al departamentului de Audit la S.C. Proiect Bucuresti S.A. În anul 1997 a publicat monografia ilustrată prin studiu cartofilic “Călimănești 2000”. În 1998 a participat la Primul For de Cartofilie din Romania, la Palatul Sutu-Bucuresti, cu cartea “Călimănești ’2000 – 150 de ani, obtinand premiul III. Ulterior a activat la New Delhi, Cairo, New York și Berna, scriind și publicând numeroase lucrări:
- Indiei
- Impresii de călătorie
- Monografii ilustrate
- Mirajul civilizațiilor și fascinația muzeelor
- Impresii de călătorie (Misterioasa Indie, Roma cu adevărat, Singapore, Kuwait, Malacca, Siria, Efes, New York, Egipt, etc), în fapt o carte ghid conținând 45 de ghiduri
- Monografii ilustrate: Călimănești, București, Buzău, Bușteni, Ada Kaleh, Litografii românești
- Vizitând Berna
- Istoria obeliscurilor egiptene
- Portretele de la Fayoum
- Fântâni medievale la Berna
***
Pe la începutul veacului al XX-lea cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, veau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Societatea Numismatică Română a fost înființată pe data de 28 decembrie 1903 la inițiativa unui grup de entuziaști și pasionați ai numismaticii. Spre a putea izbuti, inițiatorii au făcut apel mai întâi la cei trei învățați care se ocupau atunci în România de știința numismatică: D. A. Sturdza, supranumit „părintele numismaticei românești”; M. C. Sutzu, specialist în numismatica și metrologia antică și Gr. Tocilescu directorul Muzeului Național de Antichități. Obținând adeziunea acestora, inițiatorii s-au adresat apoi tuturor colecționarilor și amatorilor din țară, reușind să înscrie în total 17 de membri. În ședința inaugurală, Adunarea Generală a votat Statutele Societății și a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire:D.A.Strudza - președinte de onoare; M.C.Șutzu - președinte activ; Grigore Tocilescu -vicepreședinte; Alexandru Canatcuzino - secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. George Severeanu - subsecretar și Dimitrie Panku, C. Alessandrescu, Frederick Stork și E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor s-a fixat și țelul principal al Societății, care își propunea „să dezvolte știința și arta numismatică” în România." În anul 1904 Comitetul de conducere al Societății de numismatică a editat primul număr al revistei Buletinul Societății Numismatice Române. Pentru început, Buletinul Societății Numismatice Române apărea regulat, de două ori pe an. Pentru România, abonamentul costa 3 lei anual, pentru Austro-Ungaria 3 coroane. Membrii Societății Numismatice Române primeau Buletinul în mod gratuit. Cu apariții trimestriale până în 1947, revista a fost suspendată până în 1974, când a reapărut, sub formă de volum, la intervale neregulate. Din 1991, revista este patronată de Academia Română și, pe lângă numismatică, tratează și teme de metrologie, medalistică și sigilogrfie. Din anul 1920 și până în 1945 Societatea a publicat revista Cronica Numismatică și Arheologică.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/03/oranienburg-germania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri