Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1993 pentru a marca trecerea a 60 de ani de la înființarea I.C.A.S. (Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice). Medalia, operă a gravorului Constantin Dumitrescu, bătută la Monetăria Statului într-un tiraj de 100 de exemplare, este confecționată din tombac, are forma rotundă, cu diametrul de 60 milimetri. În câmpul central al aversului este reprezentat bustul lui Marin Drăcea, cu pălărie pe cap, privind spre dreapta și undeva sub gât și puțin în dreapta este aplicată inscripția cu litere mari mărunte: “C. DUMITRESCU - 1993” (numele gravorului și anul realizării medaliei). Periferic circular, între două cercuri liniare continuie este aplicată inscripția: “INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI AMENAJĂRI SILVICE ● PROF. DR. ING. MARIN DRĂCEA ●”. În centrul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentat un stejar având în centrul coroanei o carte deschisă pe care sunt inscripționații anii: “1933 și 1993”.
În anul 1933, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 561 din 16 mai 1933, este înființat Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră (ICEF), denumire sub care a funcționat ICAS în primii săi ani de activitate. Organizarea ICEF ca instituție de cercetare forestieră de sine stătătoare a fost precedată de înființarea, în anul 1922 în cadrul Casei Pădurilor Statului, a Stațiunii de Cercetări Silvice de la Sinaia, iar din anul 1930 a Oficiului de Studii și Documentare în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS). Conducerea institutului a fost încredințată profesorului Marin Drăcea, care s-a dovedit un inovator și organizator de excepție. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” (fost ICAS) este persoană juridică de drept public care îşi desfăşoară activitatea în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (ANCSI), organ de specialitate, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, specializată în cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, proiectare de investiţii, acordarea de consultanţă tehnică de specialitate, precum şi pentru implementarea de tehnologii noi în vederea gestionării durabile a pădurilor. Institutul naţional are în principal ca obiect de activitate:
- cercetare fundamentală şi aplicativă, dezvoltare tehnologică în domeniul silviculturii;
- elaborare de studii, strategii, prognoze şi reglementări tehnice şi economice de interes public şi naţional privind dezvoltarea şi amenajarea fondului forestier;
- realizează inventarul forestier naţional, cadastrul funciar pentru îndeplinirea obiectivelor de gestionare durabilă şi valorificare raţională a resurselor fondului forestier naţional şi amenajarea pădurilor;
- acordare de asistenţă tehnică, consultanţă şi alte servicii ştiinţifice şi tehnologice specializate în domeniul propriu de activitate;
- formare şi specializare de personal în domeniul silviculturii şi amenajării fondului forestier;
- desfăşoară activităţi comerciale şi de producţie conform regulamentului propriu de organizare şi funcţionare.
Institutul are sediul central pe Bulevardul Eroilor, la nr.128, în orașul Voluntari, Sectorul agricol Ilfov.
***
Marin Drăcea a fost un silvicultor român, profesor la Facultatea de silvicultură a Politehnicii din București, promotorul introducerii în România a silvotehncii moderne, care s-a născut la data de 14 octombrie 1885 în satul Izvoru, județul Giurgiu de astăzi, și a decedat la data de 14 iunie 1958. A fost întemeietorul și timp de 15 ani directorul Institutului național de cercetări forestiere. În anul 2010 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Școlile primare și gimnaziale le-a urmat în satul natal și apoi la Giurgiu. Cursurile liceale le-a urmat la liceele bucureștene Matei Basarab și Sfântu Savu, după care care trece ca bursier la Liceul Gheorghe Lazăr, urmând secția real. În toamna anului 1905 s-a înscris la Școala Superioară Silvică de la Brănești unde se clasifică primul la examenul de admitere și pe care o absolvă în anul 1910 cu deosebit succes, fiind reținut ca asistent universitar. În toamna anului 1912 i se acorda un concediu de studii pentru specializare în Germania. S-a înscris pentru doctorat la Universitatea din München cu tema ,, Contribuțiii la cunoașterea salcâmului din România, cu o privire specială asupra culturii sale din Oltenia”. Din cauza primului război mondial Drăcea nu și-a putut prezenta teza de doctorat decât în ianuarie 1923, când a obținut titlul de doctor cu calificativul ,,Summa cum laude”. În anul 1923 Marin Drăcea a fost numit profesor titular la Școala Politehnică din București - Secția Silvică. În februarei 1927 a obținut o bursă a fundației Rockefeller
pentru studii de specializare în Statele Unite ale Americii pe timp de un an. Întors în țară și-a continuat activitatea didactică fiind profesor titular de silvicultură și tehnologia lemnului la Facultatea de Silvicultură a Politehnicii din București, până în anul 1947 când a fost forțat să se pensioneze. În anul 1933 lui Marin Drăcea i s-a oferit conducerea ICAS pentru ca apoi să înceapă opera de creare a științei silvice românești, ajutat de 14 ingineri silvici cercetători și 10 cadre ajutătoare. Timp de 12 ani cât Marin Drăcea a condus institutul acest număr a crescut la 173. În această perioadă I.C.E.F. a avut o contribuție esențială pentru știința silvică românească ale cărei rezultate sunt consemnate în 12 volume de Anale (Seria I) și 68 de broșuri (Seria II-a -Referate). Profesorul Drăcea are meritul de a fi fost gânditorul care a sesizat problemele mari ale economiei noastre forestiere, aducând cea mai mare contribuție la progresul științei silvice. Pe timpul unuia din cele patru mandate ale academicianului Gheorghe Ionescu-Sisești ca ministru al Agriculturii și Domeniilor, în anul 1939, Marin Drăcea a fost numit în cea mai mare funcție de profil forestier în administrația de stat: secretar al ministerului de resort. În această funcție a acționat ferm asigurând performanțe silvice neegalate în alte perioade nici în prezent, după cum urmează: suprafața împăduririlor terenurilor degradate în afara fondului forestier a atins cote de 10.000-12.000 de hectare în anii 1939-1940, ca efect al demersurilor de conștientizare forestieră s-a redus ritmul defrișărilor, s-a pus în aplicare interdicția pășunatului în pădurile statului, s-au redus tăierile ilicite. Marin Drăcea a reușit să întregească patrimoniul național cu noi plantații. A avut în vedere ca în zece ani să împădurească majoritatea terenurilor degradate și să realizeze perdele forestiere de protecție. Planurile și progresele realizate în acest domeniu i-au creat lui Drăcea o faimă de legendă, făcând din știința silvică temelia unui apostolat pentru apărarea pădurilor și integritatea lor. În anul 1939 a ajuns senator, nefiind înscris în niciun partid politic. Opera lui Marin Drăcea referitoare la întemeierea, organizarea și dezvoltarea administrației silvice și cercetării științifice forestiere din România constituie un eveniment de referință în istoria silviculturii românești. Marin Drăcea a reușit să elaboreze o doctrină forestieră națională de nivel european, o operă care a privit deopotrivă modernizarea învățământului superior silvic, cercetării științifice, legislației forestiere și, nu în ultimul rând, silviculturii românești.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/03/el-salvador.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri