Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus a fost realizat la cererea Societății în comandită Emil Costinescu din localitatea Tarcău, județul Neamț, care se pare că servea ca mijloc de garantare. Această societate se pare că era un restaurant, crâșmă, bodegă, cofetărie sau cafenea, ce a aparținut renumitului politician și om de afaceri local Emil Costinescu. Atunci când un client își comanda o băutură sau un meniu, el achita în plus încă 50 de bani, ca ga, pentru tacâmurile și / sau vesela din care se servea. După ce termina de servit el își preda tacâmurile și / sau vesela, primindu-și înapoi cei 50 de bani. Astfel se manifesta mai multă grijă față de tacâmuri, vesela, ea nu mai era abandonată pe oriunde, furată sau spartă.
***
Emil Costinescu s-a născut în anul 1844, la Iaşi, în familia inginerului Alecu Costinescu. A copilărit la Târgu-Neamţ şi se va simţi legat de acest judeţ toată viaţa. Încă tânăr, a intrat în redacţia ziarului politic Românul, înfiinţat în 1857 de C.A. Rosetti, devenind în scurtă vreme prim redactor al publicaţiei. Ulterior ajunge membru marcant al PNL şi câştigă primul mandat de deputat în 1876. Se retrage din ziaristică pentru a se dedica afacerilor şi devine specialistul partidului în chestiuni financiare. Odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a României în 1880 îl găsim pe Emil Costinescu printre directorii acestei instituţii (alături de alţi fruntaşi liberali: Anton Carp, Pricopie Dumitrescu, Eugeniu Carada). În 1897 se retrage de la BNR şi fondează Banca Generală Română, al cărei director general va fi mult timp.Ca deputat, Emil Costinescu a reprezentat interesele nemţenilor în Parlament, făcându-şi datoria în Cameră prin numeroase intervenţii. Între altele, a făcut un aspru rechizitoriu privind modul cum au fost cheltuiţi o mulţime de bani din fondurile Ministerului de Finanţe fără absolut nici un folos, ci numai din dorinţa de a se înlesni partizani scăpătaţi. A redus drastic toate sinecurile create în jurul acestor fonduri iar în plenul Camerei Deputaţilor a dezavuat politica financiară dusă de miniştrii respectivi şi a impus adevărate norme după care trebuie să se conducă administratorii banilor publici. Ca ministru de finanţe în guvernele liberale (în mai multe rânduri 18 martie 1902-21 decembrie 1904; 12 martie 1907-26 decembrie 1908; 27 decembrie 1908-3 martie 1909; 4 martie 1909-28 decembrie 1910 şi 1913-1916), Emil Costinescu a susţinut cu fervoare crearea unei industrii naţionale, considerând că ţara noastră are nevoie de fabrici de tot felul care, prin activitatea lor, „să ne scutească pe viitor de importul ce îl facem de lucruri ce cu uşurinţă se pot fabrica la noi”. Deputatul observa că: „exportăm o mare cantitate de material brut dincolo de hotare şi tot acelaşi material, niţel şlefuit, lustruit şi etichetat îl importăm cu preţ înzecit mai mare de cum l-am dat noi. Suntem, cu alte cuvinte, tributari străinătăţii, plătim milioane în afară, pe câtă vreme cu acele sume considerabile de bani puteam împlini în ţară o sumă de nevoi”. Emil Costinescu a fost promotorul ridicării de stabilimente industriale, care să ţină piept concurenţei străine. Ca finanţist, el a reuşit să impună o ordine evidentă în mânuirea banului public, iar ca ministru s-a vădit a fi un bun cunoscător al situaţiei noastre economice şi financiare, elaborând tariful vamal (atunci în vigoare), de exemplu. În calitate de deputat liberal de Neamţ, Emil Costinescu şi-a arătat mereu preţuirea pentru prefectul Nicu N. Albu, dar şi pentru întreg electoratul din zonă. Din poziţia de ministru de finanţe, a sprijinit modernizarea oraşului Piatra-Neamţ şi a judeţului (continuarea căii ferate de la Gara Veche, construcţia gării noi ş.a.). Emil Costinescu a murit în iunie 1921 la Bucureşti. Nemţenii nu l-au uitat şi prin grija autorităţilor locale, i-au ridicat un bust în faţa fostei prefecturi (actualul Muzeu de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ) dezvelit în cadrul ceremoniei din 30 septembrie 1923, în prezenţa premierului Ionel Brătianu, a lui I.G. Duca, dar şi a fiului său, dr. I.E. Costinescu. Tot atunci, Primăria oraşului Piatra-Neamţ a conferit străzii care leagă centrul de gara nouă denumirea de Bulevardul Emil Costinescu (astăzi Bulevardul Republicii).
Tarcău, în limba maghiară – Tarkő, este o comună din județul Neamț care mai include și satele: Ardeluța, Brateș, Cazaci, Schitu Tarcău și Straja. Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județele Bacău și Harghita, în zona munților Tarcăului, pe malurile Bistriței și ale afluentului acesteia, Tarcău. Localitatea este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița și de calea ferată Bacău – Bicaz, ce este deservită de halta de mișcare Tarcău Neamț. În zona comunei Tarcău se află rezervația faunistică Brateș, unde este protejat cocoșul de munte și rezervația forestieră Pădurea Goșman. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3062 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 98,17% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Tarcău, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,51% și restul – nedeclarată sau altă religie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, ci doar satele Tarcău și Straja în cadrul comunei Pângărați. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice ale comunei nemțene Tarcău: mănăstirea Sihăstria Tarcăului, muzeul de artă Iulia Hălăucescu – Tarcău, mănăstirea Daniil Sihastru - Tărcuța, monumentul Eroilor – Tarcău, repezișurile Ianuș - Cazaci, micul repeziș Piciorul Pascului, cascadele Frasin, Goșmanu și Răchitiș, cascadele de pe Bolovăniș, cheile Aței și defileul Tărcuței.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/06/cartofilie-judetul-maramures-biserica.htm
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri