Slatina este municipiul de reședință al județului Olt, care include și satul Cireașov,situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt, în regiunea istorică Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpia Română. Orașul se află la aproximativ 50 km de municipiul Craiova, 70 km de municipiul Pitești și 190 km de capitala București. Există păreri împărțite cu privire la proveniența numelui orașului. O primă variantă sugerează că numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) și „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Pe teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezența umană încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urmă). Este vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Stadiul avansat de dezvoltare al societății geto-dacice locale a condus la stabilirea unor intense legături comerciale cu lumea greco-macedoneană iar, mai târziu, romană, relevate și prin descoperirile numismatice. Drept exemplu vin monedele emise de regele Macedoniei, Filip II (359-336) și denari romani republicani, descoperite în oraș. Tot la Slatina a apărut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din aproximativ 6000 de piese, publicat de Cezar Bolliac. După retragerea ocupației romane din Dacia (271 d.Hr.) rămâne în urmă o populație autohtonă, daco-romană, care sprijinindu-se pe romanitate și creștinism, a ținut piept valului populațiilor migratoare, păstrându-și identitatea peste secole. În contextul generalizării vieții rurale, comunitatea rurală existentă se va organiza în obști teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în tradiția noastră istorică), reprezentând nuclee solide demografice, lingvistice și de cultură romanică. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. În timpul Revoluției de la 1821 Tudor Vladimirescu l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor. La începutul secolului al XX-lea, Slatina era un mic târg de provincie așezat în imediata apropiere a râului Olt, între Dealul Grădiște și ceea ce este cunoscut astăzi ca orașul nou. Se păstrează încă numeroase clădiri din acea perioadă: Grand Hotel Regal, Școala de Fete, Catedrala Ionașcu, Cofetăria Minerva și alte 50 de clădiri istorice incluse în patrimoniul național. După instalarea regimului comunist în România, fața orașului a fost schimbată în totalitate fiind construite noi cartiere muncitorești precum Steaua Roșie, Progresul I, II, III, Crișan, Tunari, etc. Tot atunci au fost construite cele 55 de blocuri turn, dar și fabrici precum Uzina de Aluminiu (actuala Alro), Întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului (fosta Alprom), Întreprinderea de Țevi (actuala Artrom), Electrocarbon, Rulmenți și Utalim. Râul Olt este principalul curs de apă de pe teritoriul orașului, traversându-l prin partea sa vestică. Este unul din cele mai importante râuri din țară, având o lungime de 615 km, un debit mediu de 190 m³/s și un bazin hidrografic ce se întinde pe 24050 km². Pe Olt există aproape 30 de lacuri de acumulare, barajul de la Slatina fiind unul dintre cele mai importante baraje amenajate pe râu. Pusă în funcțiune în anul 1981, acumularea hidro-energetică Slatina, prezintă următoarele caracteristici: înălțime baraj = 23 m, suprafață = 497 ha și volum = 31 milioane metri cubi. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 70293 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 78815 locuitori), dintre care: români – 86,73%, romi – 2,47% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Slatina astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 88,48% și restul – nedeclarată sau altă religie. Fiind reședința județului Olt, Slatina este principalul motor de dezvoltare al economiei județului. În 2010, valoarea producției orașului depășea 6 miliarde de lei, reprezentând peste 80% din PIB-ul județului Olt. Slatina este un oraș cu un pronunțat caracter industrial. Încă de la 1900 există referiri istorice la existența a numeroase ateliere meșteșugărești și chiar a unei fabrici. Dezvoltarea explozivă a sectorului industrial avea să se producă după 1960, fiind construite uzina de aluminiu, numeroase fabrici pentru diverse ramuri industriale, ateliere, etc. Orașul a dat importanți oameni de cultură ai secolului al XX-lea: aici s-a născut Eugen Ionesco, faimos scriitor și om de teatru avangardist, iar Ion Minulescu își petrecea vacanțele aici, la bunici, cunoscut poet român simbolist ale cărui Romanțe pentru mai târziu au cunoscut un succes deosebit (mai ales după moartea lui în 1944). Atracțiile turistice ale orașului sunt:
- Cofetăria “La atletul albanez”, cea mai veche firmă privată din România
- Muzeul Județean Olt - cu două secții: istorie și artă populară
- Biserica Troiței - cea mai veche construcție din oraș, ridicată în anul 1645 și renovată în anul 1729
- Catedrala - construită în anul 1782 de Ionașcul Cupetul, mare negustor din localitate și pictată ulterior de Gheorghe Tăttărescu.
- Pădurea Srehareț - frumos parc natural cu un lac de acumulare. În pădure se află Schitul Strehareț - construit între 1664-1668, reparat în 1844, a cărui biserică e ctitorie a Mitropolitului Varlaam, în anul 1672
- Mânăstirea Clocociov - ctitorie a lui Mihai Viteazu 1594, reconstruită în anul 1645 de Diicu Buicescu, nepot al lui Matei Basarb
- Ștrandul Slatina Progresul
- Biserica “Sfânta Treime” – 1645
- Biserica “Sfântul Nicolae” din deal - 1700;
- Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – 1736;
- Biserica “Sfinții Împărați” (începută în secolul XVIII, reconsolidată în 1793, cu fresce pictate în anul 1899;
- Biserica “Sf Ioan Botezătorul – 1796
- Biserica “Nașterea Fecioarei Maria” – 1802
- Biserica “Fecioara Maria” 1802 – 1806
- Centrul istoric - Clădirile care alcătuiesc patrimoniul istoric joacă rolul principal în peisajul urban din centrul vechi al orașului. Ele sunt situate pe strada Lipscani și strada Mihai Eminescu pe ambele părți. În total sunt 81 de structuri, construite între anii 1860 – 1938 în unul din următoarele stiluri: neo-gotic, neo-românesc, modern, art nouveau, art deco și renovări din diferite perioade. Majoritatea clădirilor au la parter un spațiu comercial, iar la etaj un spațiu rezidențial. Clădiri istorice se găsesc și pe alte străzi ale orașului.
- Un obiectiv demn de menționat este podul care traversează râul Olt, construit între anii 1888 – 1891. Podul, construit de inginerul Davidescu, este primul pod de metal peste un râu din România. În plus față de valoarea sa practică și estetică, podul este una dintre primele încercări de a folosi fierul în arhitectură, idee lansată la Expoziția Mondială de la Paris, din anul 1889.
- Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” a fost construit în anul 1925 de către Dumitru Mățăoanu. Ion Irimescu a creat în anul 1968 obeliscul “Slatina 600”, cu ocazia celebrării a 600 de ani de la atestarea documentară a orașului Slatina.
Enumăr aici câteva personalități care s-au născut s-au au trăit pe aceste meleaguri: poet Ion Minuleascu, scriitor Eugen Ionescu, soprana Felicia Filip, tenismena – Monica Niculescu, actriță și fotomodel - Mădălina Ghenea, fotbaliștii Claudiu Niculescu, Ionel Dănciulescu, Ionuț Luțu, Andrei Prepeliță și Iulian Filipescu, etc.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda.blogspot.com/2022/05/cutro-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri