Ștefan Procopiu (născut la data de 19 ianuarie 1890 la Bârlad şi decedat la 22 august 1972 la Iaşi) a fost un fizician, profesor universitar și inventator român. În Bârlad a urmat cursurile școlii primare și ale Liceului „Gh. Roșca Codreanu” (promoția 1908). Este licențiat al secției fizico–chimice a Facultății de Științe din Iași (1912). Între 1 septembrie 1917- noiembrie 1919 a funcționat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad. A fost clasificat primul pe țară la examenul de capacitate (1919). Face studii de specialitate la Paris cu mari profesori ai lumii. Devine doctor în Științe Fizice la Sorbona - 1924 - și până atunci avea publicate 30 de lucrări. Reia catedra sa din București, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate a Universității din Iași, la care a predat până la pensionarea sa - 1 octombrie 1962. A fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei (decembrie 1937), până la data de 1 februarie 1941, când trece decan al Facultății de Științe a Universității Iași. A fost membru al Academiei Române - 1955, premiat al Academiei Române (1920); Doctor honoris causa al Politehnicii din Iași (1 februarie 1967), membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică, membru al multor societăți științifice române și străine. Este descoperitor al magnetonului Bohr - Procopiu -1919 (alături de Bohr). Este descoperitorul Efectului Procopiu, de depolarizare a luminii. Savantul de valoare mondială a încetat din viață în Iași, lăsând publicate 177 de lucrări științifice.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/05/schwarzenthal-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri