Vladimir Buţureanu s-a născut la Iaşi, la 12 octombrie 1895 într-o familie de institutori cultivaţi şi animaţi de idei înaintate, umaniste. După absolvirea Liceului Naţional din Iaşi (1913), urmează cursurile Facultăţii de Medicină (1915 - 1923), cu greutăţile şi întreruperile inerente războiului. Îşi începe, în 1918, practica de spital ca intern în serviciul profesorului Ion Tănăsescu, pe care o continuă până în 1921. Profesorul I. Tănăsescu era în clinică de o exigenţă deosebită, bazată pe exemplu personal. Cursurile sale, însoţite de prezentări de bolnavi, erau magistrale, iar în sala de operaţie rezolva calm, cu talent şi curaj cazuri dintre cele mai dificile. Dând curs vocaţiei proprii, precum şi admiraţiei inspirate de acest mare predecesor, Buţureanu îşi va dedica destinul chirurgiei. Conştient de necesitatea unei temeinice pregătiri anatomice, Buţureanu va lucra între anii 1919–1920 ca aspirant şi apoi ca preparator la Institutul de Anatomie, condus de prof. Fr. Rainer. Însuşirea aprofundată a anatomiei umane şi, mai târziu, a medicinei operatorii au stat, alături de talentul său chirurgical înnăscut, la baza uşurinţei şi simplităţii gesturilor sale operatorii, marcându-i întreaga carieră de artizan al bisturiului. Ascensiunea îi va fi rapidă, desfăşurată de data acesta sub auspiciile unui alt mare şef de clinică, creator de şcoală, viitorul academician N. Hortolomei. Acestuia îi datorează Buţureanu desăvârşirea formării sale chirurgicale pe parcursul a cel puţin 10 ani, fiindu-i un elev strălucit, care a rămas permanent legat de maestrul său. A fost membru al Societăţii Internaţionale de Chirurgie, membru al Academiei Române de Chirurgie (din 1948 până la desfiinţare), preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi (1943 - 1945), preşedinte al secţiei de chirurgie a acestei societăţi (până în 1978), membru în colegiul de redacţie al Revistei medico-chirurgicale (Iaşi) şi al revistei Chirurgia (Bucureşti). A fost distins cu titlul de profesor emerit (1967), decorat cu Ordinul Muncii clasa I şi Ordinul Steaua României clasa a III-a. În tinereţe, ca absolvent al Conservatorului la violă, a făcut parte din Filarmonica ieşeană. L-a cunoscut pe Enescu, despre care povestea cu emoţie cum l-a ascultat cântând la pian, el însuşi a cântat în Filarmonică sub bagheta lui Enescu. După o lungă și prodigioasă activitate îndeosebi ca medic, profesor și cercetător, a decedat în data de 10 septembrie 1979.
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din municipiul Iași, denumire veche Institutul de Medicină și Farmacie, fondat în anul 1879, este unul din cele mai vechi așezăminte de învățământ superior din România. Universitatea poartă numele lui Grigore T.Popa, om de știință cu renume internațional în domeniul neuro-endocrin și titular al catedrei de Anatomie Funcțională și Embrilogie. Cercetările sale au dus la descoperirea sistemului port hipofizar. Sediul său principal se află în Palatul Calimachi, datat 1793, monument arhitectonic și istoric. În anul 2011 instituția a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație. Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, dispune de 4 facultăți și 4 colegii universitare:
- Facultatea de Medicină
- Facultatea de Medicină Dentară
- Facultatea de Farmacie
- Facultatea de Bioinginerie Medicală - singura din România din 1994
Cu un corp didactic format din 800 cadre didactice, pregătește aprox. 9000 de studenți în 7 categorii de specialități, dintre care 4 într-un domeniu nou (unic în țară) - bioingineria. Pregătirea continuă, prin învățământ postuniversitar înglobează peste 3500 studenți, doctoranzi, oferind peste 90 de cursuri postuniversitare/an. Dată fiind necesitatea instruirii continue, s-au inițiat și cursurile la distanță. Universitatea dispune de o Bibliotecă Centrală Medicală, cu peste 470.000 volume, computerizată, cu acces la informații on-line, de biblioteci de specialitate la fiecare disciplină, săli de lectură, 28 laboratoare. Practica medicală universitară și cercetarea clinică se desfășoară în cele 55 clinici de specialitate organizate în 12 spitale clinice universitare, în cele 2 policlinici universitare, în Centrul de Cardiologie (unic în Moldova), precum și în Centrul de Dializă.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/04/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-51.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri