Vila Schuller a fost un important monument de arhitectură din municipiul Brașov, care din păcate astăzi poate fi admirat numai de pe cărțile poștale.
Prea multe informații despre clădire și despre proprietarul acesteia nu există. Se știe doar că edificiul a fost înălțat în anul 1896 și că era situat în centrul municipiului Brașov, pe Bulevardul Eroilor, undeva în zona numerelor 21 - 23. Vila era flancată în dreapta de Clădirea Asociației meseriașilor brașoveni, azi Muzeul de Artă, și în stânga de Palatul Telefoanelor. Villa Schuller și Palatul Telefoanelor au convietuit împreuna timp de 23 de ani. Acesta din urma a fost construit in gradina din fata vilei, aproape lipit de ea. Doar in momentul in care s-a extins si supraetajat palatul (anul 1962), vila a fost demolată.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/03/montelimar-franta.html
-->
Răspunsuri
A fost demolată odată cu extinderea ‘Palatului Telefoanelor’ – respectiv construcția corpului nou – cel de pe stradă care leagă B-dul Eroilor de M. Sadoveanu. Se observă cu ușurință faptul că sunt două clădiri distincte – una are mai multe niveluri decât cealaltă…
În acea perioadă în care estetica orașului era un principiu de cinste, micul palat se învecina, pe partea dreaptă cum privim noi în fotografie, cu o altă vilă superbă – vila Schuller – care avea o mică grădină la intrare, fațada fiind puțin mai retrasă de la frontul stradal. În stânga, dincolo de o grădină de vară cu care se învecina direct, se afla impozanta vilă a inginerului Kertsch. Văzut în imagini de epocă – cum sunt cele din partea de jos a site-ului Muzeului de Artă – ansamblul pare o încântare.
Timpurile s-au schimbat, de atunci au trecut două războaie și un regim dictatorial. Iată la ce am ajuns azi:
Bietul palat este sufocat de doi mastodonți paralelipipdici cenușii, moștenire din Epoca de Aur. Vila Kertsch a fost distrusă în război, iar pe locul ei a crescut un alt cenușiu cu pretenții estetice, pe numele său Modarom (nu se vede în imagine), și un hotel comunistoid după un proiect standard al vremurilor. De partea cealaltă, un fel de palat al telefoanelor pe locul cochetei vile Schuller. În prezent acesta este mai mult în părăsire, de când cu desființarea centralei analogice pe care o găzduia, are o curte jalnică în spate pe care cu mare efort ți-o imaginezi ca fiind locul frumos de odinioară. Nu-l dărâmăm?
Doar grădina de vară a mai rămas sub o anumită formă, însă din terasa de la stradă de pe vremuri s-a transformat într-o bombă (boemă, ar zice unii), adăpost pentru beții mizere, undeva în spatele Muzeului. Pentru curioși, intrarea se face prin spațiul îngust dintre Muzeu și hotel.
1920