Palatul Marincu este un monument de cultură și arhitectură, situat în centrul orașului Calafat, ce găzduiește astăzi Muzeul de Artă și Etnografie din localitate. Edificiul este situat pe Strada 22 Decembrie la nr.6. Palatul Marincu a fost construit după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, renumit la începutul secolului al XX-lea în România. Constructorii palatului Marincu au fost italienii Pietro Adotti (cel care a construit mai multe clădiri și edificii doljene, la Craiova, Calafat, Bârca, născut în anul 1872 la Artegna – Udine, stabilit în România în 1894), Georgetti și Traunero, aflați sub supravegherea arhitectului Constantin Rogalski.
Piatra de fundație s-a pus în toamna anului 1904, lucrarea finalizându-se trei ani mai târziu. Palatul s-a inaugurat în 1908 cu mare fast. Proprietarul palatului a fost Ștefan Marincu, om bogat și primar al Calafatului în perioada 1911-1914, ce provenea dintr-o familie care a dat multe valori. Din păcate, Marincu a avut o soartă nefericită. O fiica i-a murit la 1 an și câteva luni de meningită TBC – boala vremii, iar cea de-a doua, Mărioara, a trăit până la 13 ani, decedând tot de TBC la o clinică din Elveția unde n-a putut fi tratată. În memoria acesteia din urmă, Ștefan Marincu a ridicat palatul cu peste 40 de încăperi, desfășurat pe 3 niveluri pe o suprafață de 8333 metri pătrați.
Ca stil arhitectonic, palatul recent reabilitat (2001-2002) aparține neo-clasicismului francez cu accente de baroc și roccoco și cu influențe ale arhitecturii românești de la începutul secolului al XX-lea. El se remarcă prin dimensiunile impresionante, dar și prin finețea detaliilor. Fațada bine proporționată este străjuită de câte două coloane de o parte și de alta a scărilor principale, în fața cărora veghează doi lei. De-a lungul timpului, palatul s-a transformat din casă de locuit, având mai multe destinații. În 1914, înainte de moartea sa, Ștefan Marincu a donat palatul comunității calafetene, cu obligația ca inițial în el să funcționeze o școală de fete care să amintească de fiica sa dispărută. Potrivit dorinței testamentare, soția sa supraviețuitoare, Maria Marincu, a dispus de palat și de toate bunurile din el până la moartea sa, care a survenit în 1926. În acel an, palatul a intrat efectiv în proprietatea primăriei orașului Calafat. Inițial școală de fete cu internat “Sfânta Maria”, nume ce amintea de Mărioara, palatul a servit apoi drept grădiniță de copii. Mai târziu, în Palatul Marincu a funcționat și o școală de meserii a surorilor Vătulescu, la care tinerele fete învățau să coasă, să țeasă, să brodeze și să facă trusouri pentru tinerele căsătorite. Mai târziu, palatul a găzduit cursurile Școlii Agricole din Calafat și a fost gazdă pentru diverse servicii ale Sfatului Popular Raional Calafat. Ulterior, într-o aripă din palat a fost instalată și Casa Pionierilor. Începând din 1967, în acest edificiu funcționează Muzeul de Artă și Etnografie, al cărui patrimoniu a inclus inițial donații și ulterior și achiziții de valori de artă. Este în principal un muzeu de artă cu un patrimoniu bogat, dar prezintă și un început al secției de artă populară și etnografie, dispunând de peste 1000 exponate nevalorificate în totalitate până în prezent. În prezent, muzeul dispune de o bogată colecție de obiecte de artă expuse în expoziții permanente, dar organizează și foarte multe expoziții personale ale unor artiști contemporani din țară și străinătate (Italia, Bulgaria, Serbia, Japonia etc). Muzeul de Artă din Calafat mai găzduiește și o sală dedicată artiștilor plastici din Vidin (Bulgaria), orașul de vis-a-vis, denumită Centrul Cultural Bulgar. Un Centrul Cultural Român există și la Vidin, unde artiști plastici români organizează expoziții și manifestări. În muzeu există și o sală a prieteniei între România, Bulgaria și Serbia, țări partenere în cadrul Asociației Transfrontaliere Euroregiunea Dunărea XXI. Odată cu inaugurarea podului Calafat-Vidin, este de remarcat faptul că muzeul calafetean a înregistrat un aflux impresionant de turiști bulgari care au venit în România fie individual, fie în mari grupuri organizate, și care nu au ocolit în itinerariul lor instituția calafeteană de artă. Aceasta nu este vizitată numai de turiști bulgari, existând un flux constant de vizitatori interesați din diverse țări ale Europei (Franța, Anglia), dar și din Statele Unite ale Americii, China sau Japonia.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/arville-belgia.html
-->
Răspunsuri