Între anii 1920 - 1921, pe timpul când dr. Dory Popovici era ministrul Bucovinei, din inițiativa unui comitet bucovinean în fruntea căruia în afară de cel citat, se mai găseau şi generalul Mircescu, pe atunci comandant al diviziei de Bucovina, s-au strâns fonduri dela diferite instiluţiuni şi de la populaţie, şi s-a construit, în cea mai pitorească regiune a Carpaţilor Bucovineni, pe un teren donat de Fondul Bisericesc, un castel de vânătoare, ca să fie dăruit Principelui Moştenitor de atunci. Castelul se află la poalele vârfului Giumalău, într-o poiană minunată, Poiana Iţcani, la 6 kilometri de localitatea Valea Putnei, comuna Pojorâta. Construcţia de lemn, începută în 1921 a fost terminată de abia în 1923. Mobilierul din interiorul castelului, parte s-a făcut la Școala de Arte şi Meserii din Câmpulung, în motive româneşti şi parte la Școala de Meserii din Vijniţa, cu motive rutene. Societatea Doamnelor Bucovinene a vegheat ţesutul covoarelor.
În anul 1923, Regele Ferdinand, trecând cu automobilul prin judeţul Câmpulung, din Ardeal spre Cârlibaba, s-'a oprit la castel. Atunci s-a şi inaugurat această reşedinţă regală. Dar de abia în August 1924 regele a stat mai multe zile aici. Ulterior castelul a fost vizitat de Regina Maria, Principesa Ileana şi Principele de Hohenzolern. Castelul din Câmpulung este aşezat într-un colţ extrem de pitoresc. El se află la 25 km depărtare de oraşul Câmpulung, şi de pe terasa lui se văd în departare, vârfurile stâncoase ale munţilor, pădurile seculare de brădet şi covorul verde al podişurilor mici. Linia albă a drumului se ia la întrecere într-o goană de suişuri şi coborâşuri cu şinele lucii ale căii ferate, ce se încolăcesc ca doi şerpi. Torente de apă spumoasă şi năvalnică se asvârl peste văi, iar piscurile Runcul, Măgura, Bodia şi Tomnaticul îşi pleacă frunţile încărunţite, ca să privească la învălmăşeala din vale. Pe stânci, stau de straje ici una, colo una, răsleţite, crucile eroilor din timpul marelui răsboi, însemnând locul unde în 1916 a fost frontul rusesc şi austriac. În jurul castelului se găseşte cel mai bogat loc de vânătoare: urşi, mistreţi, cerbi, căprioare şi cocoşi de munte populează codrul bătrân, care coboară agale, peste muntele Mestecănişului, la vreo şase kilometri de la castel. Pe pârâul Iţcani şi Putna e o piscină şi crescătorie de păstrăvi, aşa încât nu există loc mai frumos şi mai bogat în ţara noastră. Terenul e înalt, şi e o plăcere să petreci vara în acest ţinut: Câmpulungul e la o altitudine de 700 de m: Jumalăul are 1860 m., Rarăul 1657 m., Mestecănişul 1300 m., iar celelate piscuri, cum sunt: „Adam şi Eva", „ Măgura" şi "Tomnaticul", de abia trec peste o mie de metri, pretutindeni îl poţi sui uşor. Castelul regal din Poiana Iţcani formează un punct de reper pentru oricare excursionist şi nu există plăcere mai mare desigur, pentru un turist încercat, decât să treacă în şase ore până la Vatra Dornei, în trei ore la Pescăria din Argestru, în 5 ore până în Vârful Giumalăului şi în 9 ore până la vârful Rarăului, unde sunt vestitele Pietre ale Doamnei. Legenda spune că între stâncile Rarăului şi-ar fi ascuns Domniţa Ruxandra, soţia lui Petru Rareş, toate comorile ei ca să nu pue mâna pe ele vrăjmaşii. Sus în vârf se găsiau trei pietre şi când s'a rugat Domniţa, una dintre ele s'a prăvălit la vale şi a îngropat sub ea toate nestimatele şi bogăţiile câte le avea. De atunci, n'au mai rămas sus în vârf decât două. Cea de-a treia piatră, care a acoperit comoara se găseşte jos, la locul unde a venit să se închine Domniţa. Dacă vrei s'o vezi, potriveşte aşa timpul, ca să dormi peste noapte în casa „Nectarie" şi să te scoli în faptul zilei, cam pe la 2-3 dimineaţa, pentrucă nicăeri mai bine ca din acest loc nu poţi să admiri un răsărit de soare. Când iese deasupra norilor, până să te desmeticeşti de somn nu vei putea şti de eşti pe munte, sau la marginea unui ocean. (text aparut în revista "Realitatea ilustrată", Anul 5, nr. 279 din 2 iunie 1932). Prin decretul Nr. 983 din 26 mai 1948, publicat în Monitorul Oficial Nr. 121 din 27 mai 1948, Castelul cu tot inventarul aferent este confiscat - "5 corpuri cu un total de 40 de camere". După această dată, Castelul a fost folosit de nomenclatura vremii, până în anul 1986, când clădirea a suferit un incendiu. După revoluția din anul 1989 s-a încercat renovarea lui, dar în prezent acesta funcționează ca adăpost pentru lucrătorii forestieri din zonă. Domeniul de vânătoare a rămas și este administrat de Direcția Silvică Suceava, Ocolul Silvic Pojorâta. Aici se organizează partide de vânătoare la urs, mistreț și cerb, în special.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/10/aviz-portugalia.html
-->
Răspunsuri